In societatea romaneasca a ultimilor ani a fost sesizata lipsa celeritatii procedurilor penale in general, dar si faptul ca gradul de incredere a justitiabililor in actul de justitie este in scadere, impunandu-se necesitatea cresterii nivelului de transparenta a procedurilor. In acest context, avandu-se in vedere si faptul ca legislatia nationala trebuie sa corespunda standardelor impuse de obligativitatea respectarii dreptului la un proces echitabil cu toate corelativele sale, noul Cod de procedura penala a adus importante schimbari in ceea ce priveste procedurile ce pot avea loc in cadrul unui proces penal, modificari ce practic au restructurat logica procesuala prezenta in cadrul noului model de proces penal, fiind atenuata natura inchizitoriala a sistemului procesual penal romanesc prin introducerea unor elemente ale sistemului de tip adversial.

Aceasta este si situatia acordului de recunoastere a vinovatiei, ca element de justitie negociata, institutie ce prezinta caracter de noutate pentru sistemul nostru procesual, in care procurorul si inculpatul pot incheia o intelegere cand cel din urma recunoaste faptele retinute in sarcina sa.

Prin Acordul de recunoastere a vinovatiei s-a urmarit punerea in evidenta a unor trasaturi ale acordului de recunoastere a vinovatiei, analizarea dispozitiilor legale cu privire la acesta si unele probleme de practica judiciara ce pot lua nastere pe baza aplicarii mentionatelor prevederi, avandu-se tot timpul in vedere respectarea drepturilor persoanei care si-a recunoscut vinovatia, asigurarea dreptului la un proces echitabil si buna conducere a desfasurarii procesului penal, cu respectarea tuturor principiilor acestuia.