10 februarie 1815, Bucuresti - 21 martie 1882, Bucuresti
Doctor in drept la Paris (1851), a avut o intensa cariera academica si politica. A fost profesor de drept roman la Colegiul ,,Sfantul Sava”, director al Eforiei Scolilor, profesor si decan al Facultatii de Drept din Bucuresti.
Cariera sa a avut de asemenea o componenta practica: inalt functionar in administratia publica, avocat, consilier de Casatie si justitie, membru al Partidului Liberal, deputat (1860), senator, vicepresedinte al Consiliului de Stat din perioada Principatelor Unite, presedinte al Senatului, ministru de interne si lucrari publice si prim-ministru (1865).
A depus o intensa activitate in politica de unire a Principatelor Romane (secretar al adunarilor Ad-hoc) si in politica externa – negociator in chestiunea proprietatilor grecesti din Principate (1863).
A fost numit de principele Alexandru Ioan Cuza, presedinte al Comisiei de elaborare a Codului Civil (1864), cu recomandarea de a urma modelul proiectului italian realizat de Pisanelli. Comisia a predat Consiliului de Ministri proiectul, inspirat predilect de Codul Napolean, in patru transe (12-25 noiembrie 1864). Datorita increderii de care se bucura Constantin Bosianu, Codul civil a fost sanctionat de Cuza la 26 noiembrie 1864 si promulgat prin decretlege la 4 decembrie 1864.
Pentru meritele sale deosebite a fost ales membru de onoare al Academiei Romane (1879). De asemenea, a fost presedinte al Societatii Corpului didactic, presedinte al Societatii Juridice si fondator al revistei Dreptul (1871) si al ziarului Romania.
Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008