INTRODUCERE
1. Caracterul penal al razboiului.
2. Propunerile tinzand sa organizeze o represiune internationala – Scepticism.
3. Noile curente. Razboiul de agresiune, crima internationala. Studii si cercetari ce se anunta in aceasta materie.
4. Consecintele calificarii razboiului de agresiune „infractiune internationala”. Disparitia dreptului la razboi. Un singur drept: acela al pacii. Violenta conceputa exclusiv ca mijloc de represiune internationala.
5. Recunoasterea caracterului penal al razboiului impune crearea unui Drept penal international. Fundamentul sociologic al noului Drept penal al natiunilor.
6. Modificarea metodelor de investigare stiintifica in domeniul Dreptului international public.
7. Politica penala internationala. Prevenirea si reprimarea.
8. Spiritul pacifist actual al popoarelor si necesitatea de proceda in cel mai scurt termen la organizarea pe baze solide a comunitatii natiunilor si a reglementarii represiunii internationale.
9. Structura lucrarii.
PRIMA PARTE. CRIMINALITATEA COLECTIVA A STATELOR
§1. Descrierea criminalitatii statelor
10. Observatii sumare referitoare la criminalitate in general. Criminalitate individuala. Criminalitate colectiva. Diferite aspecte ale criminalitatii colective.
11. Caracterele speciale ale criminalitatii colective a statelor. Caracterul latent si virulent al acesteia.
12. Necesitatea studierii criminalitatii statelor pornind de la principiile psihologiei colective. Despre elaborarea psihologiei penale internationale. Elemente active.
13. Elemente pasive. Clasificarea lor: Fanatice. Propagandistice si Marile mase ale populatiei.
14. Crearea si dezvoltarea criminalitatii colective a statelor. Legea conformismului social. Importanta moralei razboinice.
15. Etatismul conceput ca rezultatul spiritului de razboi si ca mijloc de a reprima individualismul.
16. Rolul decisiv al sentimentului de aparare a speciei. Deformarea si exagerarea acestor sentimente. Consecintele manifestarilor sale.
17. Fortele afective si misticismului.
18. Rezumatul problemei.
§2. Cauzele criminalitatii colective a statelor
19. Cauze ale criminalitatii colective a statelor si clasificarea acestora. Factori interni si factori externi.
20. Factori interni. Ereditate criminala aparte.
21. Atavism.
22. Absenta sentimentului de sociabilitate internationala. Exclusivism.
23. Vointa de putere. Tendinte, pretinse de ordin spiritual, ale unor state de a se extinde cat mai mult in spatiul delimitat de suveranitatea lor.
24. Tendinte materialiste. Cupiditate.
25. Situatia economica interna precara. Socialismul natiunilor sarace. Teoria dreptului de cucerire bazata pe nevoia de expansiune a natiunilor tinere.
26. Cauzele secundare de ordin interior, ale criminalitatii colective a Statelor. Ambitii si interese politice. Influenta grupurilor militare, financiare, industriale etc.
27. Factori externi.
28. Antagonismul dintre rase. Antagonismul dintre civilizatii. Antagonism economic.
29. Imperfectiuni in ceea ce priveste repartizarea elementelor umane pe glob. Emigratiile si conflictele internationale care pot rezulta in urma acestora.
30. Frontiere morale si economice care separa popoarele. Lipsa unei cooperari internationale serioase. Solidaritatea economica internationala si pretinsa politica de invaluire.
31. Subestimarea principiilor solidaritatii morale internationale.
32. Morala sui generis care domina existenta statelor. Uriasul egoism, religie universala a natiunilor. Cultul puterii.
33. Teoria razboiului pentru razboi.
34. Incercarile de reglementare a modului de perpetrare a crimelor internationale. Legile razboiului, legile etichetei internationale cu privire la asasinatele in masa. Imposibilitatea respectarii acestor legi atata timp cat razboiul va fi privit ca un act licit in cadrul raporturilor dintre popoare.
35. Aversiunea fata de justitia internationala. Incalcarea angajamentelor incheiate. Actualul sistem de neratificare a tratelor. Ostilitatea diplomatiei de alta data, fata de publicitate si control.
36. Falsa interpretare a notiunii de suveranitate. Teoria intereselor vitale si a onoarei nationale, mijloc de evitare al arbitrajului.
37. Lipsa unei justitii internationale si a securitatii statelor. Sistemul aliantelor. Pacea armata si starea de tensiune la nivel international, rezultata in urma acesteia. Nevoia agresiunilor internationale.
38. Criminalitatea colectiva a statelor si germenii viitoarei criminalitati. Ura emotionala si spiritul de revansa considerate ca rezultate ale nedreptatilor la nivel international.
39. Politica de izolare si de dezinteres, factor indirect al criminalitatii internationale.
40. Rezumatul problemei.
§3. Legile naturale care guverneaza criminalitatea colectiva a statelor
41. Consideratii generale cu privire la legile naturale care guverneaza criminalitatea colectiva a statelor. Legile care influenteaza direct acest tip de criminalitate. Legi cu caracter general cu efect direct asupra evolutiei criminalitatii colective a statelor.
42. Legea imitarii criminale.
43. Legea cauzalitatii perpetue care conecteaza razboaiele din trecut cu cele viitoare.
44. Legea dezvoltarii agregatelor sociale prin formarea unor unitati din ce in ce mai extinse. Tendintele naturale ale statelor de a absorbi mediul international in care s‑au format. Razboiul de agresiune ca mijloc de inlaturare a elementelor ostile acestor tendinte.
45. Legea evolutiei criminalitatii razboiului de agresiune. Reducerea progresiva, in timp, a manifestatiilor virulente apartinand criminalitatii colective a statelor. Extensia graduala, in spatiu, a acestor manifestari.
46. Legea solidaritatii umane. Efectele sale in ceea ce priveste eliminarea factorilor criminalitatii colective a statelor. Efecte in domeniul economic: legea integrarii economice. Efectele in domeniul moral: stabilizarea mentalitatii popoarelor. Adoptarea, de catre toate statele, a principiilor unei morale internationale comune.
47. Rezumatul problemei.
PARTEA A DOUA. POLITICA PENALA INTERNATIONALA
Capitolul I. Solutia preventiva
48. Consideratii generale privind politica penala. Definitia politicii penale internationale. Obiectii contra politicii penale internationale. Respingerea lor.
49. Lupta impotriva criminalitatii colective a statelor. Importanta masurilor preventive. Diferenta care exista intre masurile preventive si masurile represive.
50. Prevenirea criminalitatii razboaielor de agresiune. Lupta impotriva exclusivismului care separa popoarele. Rolul sentimentului solidaritatii internationale.
51. Cele trei mari domenii de aplicare a mijloacelor preventive. Mijloacele care tind sa realizeze solidaritatea internationala in domeniul intelectual, economic si politic.
52. Solidaritatea intelectuala internationala. Prevenirea criminalitatii colective a statelor prin suprimarea frontierelor morale care separa natiunile. Sentimentul solidaritatii intelectuale internationale considerate ca o forta contrara destinata sa paralizeze tendintele penale ale statelor.
53. Mijloacele de a dezvolta si de a consolida acest sentiment. Cultura morala internationala si invatamantul pacifist in scolile primare, gimnazii si universitati.
54. Cooperarea intelectuala internationala. Fenomenul trecere (de interactiune) cercurilor sociale considerat ca un rezultat al cooperarii internationale intelectuale. Importanta acestui fenomen in ceea ce priveste actualizarea tendintelor soviniste.
55. Solidaritatea economica internationala.
56. Mijloacele de dezvoltare si de consolidare a sentimentului solidaritatii economice internationale. Organizarea raporturilor economice internationale pe baza principiilor echitatii, libertatii si asistentei.
57. Recunoasterea dreptului la existenta a statelor si garantarea respectarii conditiilor economice absolut necesare dezvoltarii lor pacifiste.
58. Raporturile economice internationale si ideea de justitie. Prevenirea criminalitatii colective a statelor prin repartizarea rationala a materiilor prime si a mainii de lucru. Reglementarea valurilor de migratie.
59. Raporturile economice internationale si ideea de libertate. Prevenirea razboiului de agresiune prin suprimarea barierelor economice.
60. Raporturile economice internationale si ideea de asistenta.
61. Solidaritatea politica internationala.
62. Prevenirea razboaielor de agresiune prin reorganizarea politica a comunitatii statelor. Cele doua idei fundamentale: Natiunea si Justitia.
63. Ignorarea factorului national in tentativele de pacificare a lumii facute de‑a lungul istoriei. Fraternitatea natiunilor, mijloc de realizare a fraternitatii umane universale.
64. Ideea de justitie, fundament al comunitatii internationale. Consecintele acestei idei. Pacea subordonata justitiei.
65. Securitatea, dezarmarea si arbitrajul rezultand din ideea superioara de justitie.
66. Securitatea si prevenirea razboiului de agresiune. Securitatea posesiunilor teritoriale, element necesar al domniei dreptului in toate colectivitatile organizate.
67. Suprimarea oricarei posibilitati de violenta, conditie esentiala a justitiei. Mijloacele imediate destinate prevenirii si suprimarii violentei internationale. Dezarmarea, zonele demilitarizate, controlul parlamentar al politicii externe.
68. Despre dezarmare in raport cu ideea unei politici penale internationale. Securitatea generala si dezarmarea.
69. Prevenirea razboiului de agresiune si reglementarea fabricarii si comercializarii armelor si munitiilor.
70. Prevenirea criminalitatii colective a statelor si imprumuturilor internationale de razboi.
71. Zonele demilitarizate, sistem destinat sa intareasca sentimentul de securitate si sa evite conflictele de frontiera care contribuie frecvent la transformarea conflictelor internationale latente in conflicte virulente.
72. Controlul parlamentar al politicii externe si suprimarea fondurilor secrete, mijloace de prevenire a actiunilor guvernamentale susceptibile sa declanseze un razboi agresiv.
73. Solutionarea conflictelor intre popoare prin mijloace pacifiste.
74. Realizarea permanentei unei justitii internationale obligatorii. Prevenirea razboiului de agresiune prin acceptarea universala a acelorasi conceptii de drept si prin organizarea institutiilor destinate sa aplice solutiile pacifiste in toate domeniile raporturilor internationale.
75. Imposibilitatea realizarii acestor deziderate altfel decat prin perfectionarea organizatiei Societatii Natiunilor. Doua mari principii: a) universalitatea, b) precizia si coordonarea diferitelor organe a Societatii Natiunilor.
76. Necesitatea unei Constitutii internationale.
77. Organizarea comunitatii statelor si principiul separatiei puterilor.
78. Puterea executiva internationala conferita Adunarii Societatii Natiunilor. Consiliul Societatii Natiunilor considerat drept un comitet executiv international.
79. Puterea judiciara si Curtea Permanenta de Justitie de la Haga.
80. Puterea legislativa si Parlamentul international in societatea de maine.
81. Rezumatul problemei.
Capitolul al II‑lea. Solutia represiva
§1. Functia internationala a represiunii
82. Politica penala si importanta masurilor represive. Functia morala a represiunii internationale.
83. ideea unei represiuni internationale nu mai poate fi considerata ca o utopie. Represiunea internationala, rezultat al actiunii legilor naturale conducand evolutia solutiilor conflictelor intre indivizi sau intre colectivitati. Dublul punct de vedere putand servi la studierea acestei evolutii.
84. Conflictele intre colectivitati si evolutia dreptului de a exersa represiunea exterioara. Atribuirea sa agregatelor sociale din in ce in ce mai vaste. Familia, tribul, orasul etc. Statul exercita in mod arbitrar astazi represiunea externa a razboiului. Rezultatele evolutiei si atribuirea acestui drept Societatii Natiunilor.
85. Evolutia mijloacelor de solutionare a conflictelor. Paralelismul conflictelor intre indivizi si diferendele intre colectivitati. In privinta indivizilor: razbunarea privata, lupta intre familii ca rezultat al conflictelor individuale, abandonul noxal, compozitiile voluntare, legea talionului, arbitrii, judecatorii permanenti. Monopolizarea de catre stat a represiunii interne. In privinta colectivitatii: razboiul anarhic, armistitiile obligatorii (armistitii sacre, armistitii divine), medieri, arbitraje accidentale, clauze compromisorii, arbitraj general si permanent. Rezultatele de maine ale evolutiei. Justitia internationala permanenta si obligatorie. Monopolizarea represiunii externe a Societatii Natiunilor.
86. Consecintele admiterii ideii de represiune internationala. Crearea unui sistem de sanctiuni eficace in domeniul Dreptului international public. Imposibilitatea desenarii colectivitatilor organizate fara existenta sanctiunilor.
87. Forta pusa in slujba dreptului.
§2. Despre fundamentul si organizarea represiunii internationale
88. Represiunea internationala si conceperea unui super‑stat.
89. Suveranitatea statului prin raportare la ideea de represiune internationala. Suveranitatea statelor si suveranitate suprema a justitiei.
90. Teoria suveranitatii limitate. Necesitatea de a distinge suveranitatea externa de suveranitatea interna a statelor. Autolimitarea reciproca a suveranitatii externe, conditie esentiala a independentei statelor.
91. Suveranitatea interna. Exercitarea penala a puterilor teritoriale. Cazuri exceptionale in care represiunea internationala ar putea fi justificata. Masacrele in masa etc.
92. Caracterul subsidiar al represiunii internationale.
93. Caracterul sau contractual. Statele cedeaza Societatii Natiunilor dreptul lor de represiune externa.
94. Fundamentul represiunii internationale intr‑un viitor mai indepartat. Represiunea – conceptie de drept pur. Contractul international, sursa istorica a dreptului de a pedepsi.
95. Represiunea internationala si ideea de utilitate comuna. Pactul Societatii Natiunilor. Protocolul de la Geneva din 1924 si un viitor Protocol continand un Cod penal al natiunilor. Necesitatea unui asemenea protocol.
96. Obiectiile putand fi opuse unui asemenea protocol. Respingerea.
97. Organizarea represiunii internationale. Securitatea generala si antantele regionale. Aplicarea universala a Codului penal al natiunilor.
PARTEA A TREIA. DREPTUL PENAL INTERNATIONAL AL VIITORULUI
Titlul I. Locul dreptului penal international in legislatia de maine. Caracter si definitie
98. Departajarea infractiunilor in trei mari categorii: infractiunile politice, de drept comun si internationale. Cele trei mari aspecte ale moralei.
99. Ideea de ordine si cele trei diviziuni ale Dreptului penal in societatea de maine. Dreptul penal comun. Dreptul penal national‑politic, Dreptul penal international.
100. Universalitatea represiunii infractiunilor de drept comun. Catre un Cod penal universal.
101. Infractiunile politice. Dreptul penal politic in societatea de maine – disciplina perfect distincta a Dreptului penal comun. Principiul necolaborarii statelor la represiunea infractiunilor politice.
102. Infractiunile internationale. A nu se confunda Dreptul penal international cu disciplina juridica existenta astazi sub aceasta denumire. Ce este actualul Drept penal international? Definitia sa. Imperfectiunea denumirii sale. Diminuarea importantei acestei discipline juridice prin tendintele universalitatii represiunii infractiunilor de drept comun.
103. Dreptul penal viitor. Care ar fi denumirea sa corecta? Drept penal inter‑statal. Motivele pastrarii denumirii de Drept penal international.
104. Legislatia de maine si aceasta noua disciplina juridica. Consideratii generale referitoare la diviziunile stiintei Dreptului in societatea viitoare. Dreptul intern si Dreptul international.
105. Dreptul privat international: Dreptul international privat propriu‑zis, Dreptul privat inter‑statal. Raporturile statului cu statul. Interesul distingerii.
106. Dreptul public international. Dreptul constitutional international. Dreptul administrativ international. Dreptul penal international etc. Raporturile dintre stat si comunitatea de state.
107. Definitia Dreptului penal international viitor. Definitii filozofice si juridice.
Titlul al II‑lea. Dreptul penal international general. Principii de incriminare si de sanctionare
Capitolul I. Despre infractiunea internationala
Sectiunea I. Definitia infractiunii internationale
108. Dreptul natural international si criteriile de incriminare a infractiunilor.
109. Definitia filozofica si juridica a infractiunii internationale.
Sectiunea a II‑a. Elementele generale constitutive ale infractiunii internationale
110. Enumerarea elementelor generale constitutive ale infractiunii internationale. Elementul material, moral, injust si legal.
§1. Elementul material al infractiunii internationale
111. Elementul material al infractiunii internationale si actele ilicite comise de indivizi sau de state. Actele pregatitoare ale infractiunilor comise de state. Necesitatea de ale pedepsi cateodata prin calificarea lor ca delicte speciale.
112. Tentativa si infractiunea internationala esuata. Utilitatea admiterii teoriei obiective. Infractiunile imposibile.
§2. Elementul moral al infractiunii internationale
113. Importanta studierii elementului moral al infractiunii internationale. Imputabilitatea. Responsabilitatea. Dificultati referitoare la infractiunile internationale comise de state.
114. Libertatea de actiune a statului. Exista responsabilitatea penala a statului? Teoria fictiunii. Contestarea acestei idei. Statele au o vointa proprie si sunt capabile de savarsirea de infractiuni.
115. Motivele ce justifica ideea unei responsabilitati speciale a persoanelor fizice.
116. Responsabilitatea individuala. Omisiunile Protocolului de la Geneva din 1924. Tratatul de la Versailles. Proiectul Comitetului Juristilor din 1920. Tratatul de la Washington din 1922 etc.
117. Conditiile responsabilitatii penale internationale. Libertatea vointei.
118. Intentia (dolul).
119. Culpa.
120. Cazul fortuit.
121. Eroarea de drept si eroarea de fapt.
122. Mobilul infractiunii internationale.
123. Cazul nevinovatiei ca urmare a suprimarii libertatii vointei.
124. Starea de necesitate in Dreptul penal international.
125. Principalele puncte de vedere ale studierii acestei problematici.
126. Declaratiile de razboi si teoria starii de necesitate. Tendinta actuala referitoare la aceasta teorie.
127. Motivele care obliga pe cei care vor elabora Codul penal al natiunilor de a nu exclude din domeniul lui teoria starii de necesitate.
128. Conditiile de existenta ale starii de necesitate. Statul care o invoca nu trebuie sa fie plasat el insusi in aceasta situatie.
129. Pericolul actual si previzibil. Imposibilitatea de a‑l indeparta prin alte mijloace.
130. Comparatia, din punctul de vedere a valorii drepturilor, intre dreptul sacrificat si dreptul asigurat prin infractiunea internationala comisa.
131. Constrangerea materiala considerata ca o cauza de nevinovatie.
§3. Elementul injust al infractiunii internationale
132. Fapte justificative.
133. Legitima aparare in Dreptul penal international. Fundamentul si caracterul legitimei aparari.
134. Conditiile legitimei aparari in Dreptul international. Rezistenta la un atac material. Reprimarea reactiilor anterioare declansarii atacului. Cazul razboaielor preventive.
135. Apararea trebuie sa fie actuala. Represiunea reactiilor posterioare.
136. Caracterul injust al atacului care provoaca reactia.
137. Statul provocator poate invoca legitima aparare in cazul in care ar reactiona contra statului provocat care l‑ar ataca? Solutiile diferite ale dreptului penal comun.
138. Dreptul altor state de a interveni in favoarea statului victima a unei agresiuni materiale, actuale si injuste. Necesitatea imperioasa a reglementarii acestui drept.
139. Despre excesul de aparare.
140. Despre justificarea actiunilor comise la ordinul autoritatilor competente. Dublul punct de vedere necesar pentru studierea acestui fapt justificativ.
141. Infractiunile comise de statele participante la o actiune ordonata de Societatea Natiunilor sau prevazuta de tratatele existente.
142. Infractiunile internationale comise de persoane la ordinal autoritatilor de care depind. Cazurile militarilor care fac parte din fortele armate ale statului agresor.
143. Delictele comise de militari cu ocazia unui conflict armat intre un stat si comunitatea tuturor statelor. Faptul justificativ al ordinului superiorului in raport cu delictele militare internationale si delictele de drept comun comise de militari in teritoriile ocupate.
144. Compararea naturii si efectelor faptelor justificative cu natura si efectele cauzelor ce inlatura vinovatia in dreptul international.
§4. Elementul legal al infractiunii internationale
145. Principiul nulla poena sine lege in Dreptul Penal international.
146. Motive invocate impotriva acestui principiu.
147. Contestarea acestui principiu. Necesitatea de a asigura caracterul legal al represiunii internationale.
148. Sistemul recomandat de proiectul prezentat Comitetului juristilor in 1920. Contradictia cu principiile democratice care sunt la baza edificiului Societatii Natiunilor.
149. Consecintele mai importante ale admiterii principiului nulla poena sine lege in domeniul Dreptului penal international. Neretroactivitatea in legile repressive internationale si caracterul lor de stricta interpretare.
Capitolul al II‑lea. Pedepsele internationale si masurile de siguranta
Sectiunea I. Chestiuni preliminare
150. Cele trei functii care pot fi acoperite prin sanctiunile internationale. Masuri de politie. Mijloace de constrangere. Pedepse propriu zise.
Sectiunea a II‑a. Teoria pedepsei internationale
151. Definitia pedepsei internationale.
152. Calitatile pedepsei internationale. Intimidarea. Exemplaritatea. Amendamentul.
153. Principiul certitudinii represiunii.
Sectiunea a III‑a. Despre clasificarea pedepselor
154. Impartirea pedepselor internationale. Pedepse aplicabile statelor. Pedepse aplicabile indivizilor.
§1. Pedepsele aplicabile statelor
155. Sistemul existent in trecut. Retorsiunile si represaliile.
156. Pedepsele internationale moderne.
157. Sanctiuni represive diplomatice.
158. Sanctiuni juridice.
159. Sanctiuni economice.
160. Alte actiuni represive. Amenda. Admonestarea. Revocarea mandatelor coloniale. Ocuparea temporara a anumitor teritorii.
161. Sanctiuni represive inadmisibile. Excluderea din Societatea Natiunilor. Refuzul recunoasterii existentei internationale a statului condamnat. Pierderea independentei politice si anexarea.
162. Recurgerea la forta armata. Caracterul special. Aceasta sanctiune nu constituie o pedeapsa propriu zisa.
§2. Pedepsele aplicabile persoanelor
163. Pedepse intelectuale.
164. Pedepse pecuniare.
165. Pedepse privative de drepturi.
166. Pedepse restrictive de libertati.
167. Pedepse privative de libertate.
Sectiunea a IV‑a. Aplicarea pedepselor internationale
168. Aplicarea pedepselor persoanelor fizice. Aceasta nu intampina nicio dificultate. Aplicarea pedepselor statelor.
169. Flexibilitatea pedepselor aplicabile statelor. Minimum si maximum.
170. Cauzele de agravare a pedepselor. Circumstante agravante. Premeditarea. Concursul de mai multe infractiuni internationale. Recidiva in Dreptul Penal international.
171. Cauzele care justifica atenuarea pedepselor. Cauze legale atenuante. Provocarea. Repararea prejudiciului.
172. Circumstantele atenuante.
173. Amanarea in Dreptul penal international.
Sectiunea a V‑a. Masurile de siguranta
174. Caracterul masurilor de siguranta. Diferentele care le disting de pedepse. 175. Sistemul garantiilor organizate pe care aceste masuri le reprezinta. Scopul lor.
176. Enumerarea celor mai importante masuri de siguranta aplicabile statelor. 177. Masurile de siguranta aplicabile persoanelor fizice capabile de infractiuni internationale.
Capitolul al III‑lea. Complicitatea si asocierea infractionala
178. Reunirea mai multor forte in vederea savarsirii de infractiuni internationale. Necesitatea unui surplus de aparare a comunitatii statelor.
179. Participarea mai multor state la comiterea de infractiuni internationale.
180. Despre provocare. Actele de provocare considerate ca delictele speciale. 181. Complicitatea propriu zisa. Participatia accesorie.
182. Asocierea infractionala.
Titlul al III‑lea. Dreptul penal international special. Diferitele specii de infractiuni internationale
Capitolul I. Clasificarea infractiunilor internationale
183. Partea speciala a Codului Penal al Natiunilor si clasificarea infractiunilor internationale. Infractiunile comise de state si infractiunile comise de persoane. Infractiunile speciale comise de state si indivizi cu ocazia unui conflict armat.
184. Imposibilitatea de a determina de pe acum toate infractiunile internationale. Modalitatile de adaptare a Codului penal al natiunilor la necesitatile apararii si conservarii comunitatii statelor.
Capitolul al II‑lea. Infractiuni comise de state
185. Infractiunea internationala de razboi de agresiune. Conform noilor conceptii, notiunea de razboi implica si notiunea de agresivitate. Razboiul trebuie sa fie reprimat in sine.
186. Pactul Societatii Natiunilor si represiunea razboiului de agresiune. Lacune.
187. Represiunea razboiului de agresiune in proiectul tratatului de dezarmare si securitate supus de un Comitet american Societatii Natiunilor.
188. Sistemul Protocolului de la Geneva din 1924.
189. Sistemul de determinare a agresorului. Sistemul constand in atribuirea acestui drept de determinare Consiliului Societatii Natiunilor. Sistemul prezumtiilor de agresivitate. Sistemul eclectic al Protocolului de la Geneva.
190. Sistemul care poate fi propus in societatea de maine pentru a determina agresorul. Represiunea razboiului de agresiune in toate cazuri.
191. Circumstante ce implica sanctionarea celor doua parti beligerante.
192. Infractiunea internationala a razboiului de agresiune si razboaiele coloniale. Razboaiele de secesiune. Cazurile posibile in care represiunea internationala poate, deopotriva, interveni in aceasta materie.
193. Violarea zonelor demilitarizate.
194. Refuzul oricarui stat de a se conforma deciziilor de interes general international luate de o autoritate competenta. Inactiunea simpla. Rebeliune internationala.
195. Mobilizarea in caz de conflict declarat. Scopurile mobilizarii: demonstrarea sau pregatirea unui razboi de agresiune.
196. Amenintari simple de razboi agresiv. Sistemul ultimatumului.
197. Imixtiunea indirecta a unui stat in luptele politice ale altui stat.
198. Ingerinta indirecta a unui stat in exercitarea puterilor suverane ale altui stat.
199. Fapta unui stat de a favoriza pe teritoriul sau, fie de acte pregatitoare ale atentatelor, fie constituirea de bande care sa intreprinda incursiuni pe teritoriul altui stat.
200. Falsificarea de moneda.
201. Violarea imunitatii diplomatice.
202. Alte infractiuni comise de state.
Capitolul al III‑lea. Infractiuni comise de indivizi
203. Infractiuni internationale comise de persoane fizice. Infractiuni de natura sa afecteze raporturile normale existente intre state. Infractiuni care trebuie sa fie sustrase competentei tribunalelor nationale.
204. Declararea razboiului de agresiune.
205. Fapta agentilor diplomatici de a abuza de imunitatea lor pentru a comite actiuni in contradictie cu morala internationala sau care ar constitui acte pregatitoare ale unui razboi agresiv. Necesitatea represiunii internationale.
206. Represiunea internationala si delictele politice contra sigurantei externe a statului.
207. Punerea in circulatie a stirilor false care pot pune in pericol pacea.
208. Falsificarea documentelor diplomatice.
209. Cazuri exceptionale in care represiunea internationala ar fi necesara deopotriva in materia actelor de terorism si vandalism.
Capitolul al IV‑lea. Crime si delicte comise cu ocazia unui conflict armat
210. Necesitatea pentru Codul Penal al Natiunilor de a prevedea delictele comise cu ocazia unui conflict armat. Ideea represiunii razboiului de agresiune nu se opune ideii de represiune a delictelor.
211. Diviziunea in trei mari categorii a delictelor comise cu ocazia unui conflict armat.
212. Infractiuni speciale comise de state ca urmare a animozitatii care le separa in momentul in care un asemenea conflict izbucneste.
213. Diferentele intre infractiunile militare internationale si infractiunile de drept comun comise de militari in teritoriile ocupate.
214. Observatii referitoare la infractiuni militare internationale. Necesitatea de a le supune unui tribunal international.
215. Delictele de drept comun comise de militari in teritoriul ocupat si ideea de represiune internationala.
Titlul al IV‑lea. Procedura penala internationala
Capitolul I. Chestiuni preliminare
216. Masuri urgente de politie. Ele apartin Consiliului Societatii Natiunilor.
217. Protocolul de la Geneva si chestiunea masurilor de politie. Obiectiuni. Dezmintirea.
218. Necesitatea, in ceea ce priveste deciziile relative la masurile de politie, de a substitui sistemul de aprobare unanima a membrilor Consiliului celui a deciziilor luate cu majoritate de voturi.
219. Masurile de politie nu fac parte din domeniul propriu‑zis al procedurii penale.
220. Problemele mai importante inainte de a fi rezolvate in acelasi timp ca recunoasterea ideii de represiune internationala.
Capitolul al II‑lea. Despre organizarea jurisdictiilor represive internationale
Sectiunea I. Organizarea Curtii Permanente ca jurisdictie represiva internationala
221. Propunerea tinzand spre crearea unei jurisdictii repressive internationale.
222. Organizarea ca instanta represiva a Curtii Permanente de Justitie Internationala. Necesitatea de a tine cont atat de cazurile de responsabilitate individuala.
223. Recrutarea judecatorilor.
224. Infractiunile comise de catre state si judecate de Curte in complet. Camera speciala penala pentru judecarea infractiunilor comise de catre indivizi.
225. Cazurile exceptionale ale infractiunilor militare internationale si delictele de drept comun comise de catre militari in teritoriul ocupat. Propunerea de organizare a jurisdictiilor destinate sa judece infractiunile.
Sectiunea a II‑a. Despre organizarea jurisdictiei de instructie
226. Necesitatea unei Camere de punere sub acuzare internationala. Organizarea. Competenta.
227. Instructia infractiunilor internationale comise de indivizi si reprimate prin pedepse de o gravitate medie. Atribuirea acestei instructii unui singur membru al Curtii.
Sectiunea a III‑a. Despre organizarea Ministerului Public international
228. Necesitatea de a atribui unui corp distinct aplicarea pedepselor internationale.
229. Recrutarea membrilor Ministerului Public international. Procurorii generali. Avocatii generali. Supleantii.
230. Ei trebuie sa actioneze conform instructiunilor Consiliului Societatii Natiunilor. Principiul: penita este sclav, cuvantul este liber, in procedura penala internationala.
Capitolul al III‑lea. Actiunile care deriva dintr‑o infractiune internationala
231. Dublul prejudiciu pe care infractiunile internationale il pot cauza. Consecintele. Actiunea publica internationala. Actiunea in repararea
prejudiciului cauzat.
Sectiunea I. Actiunea publica internationala
232. Baza juridica a actiunii publice internationale. Apartine Societatii Natiuni.
233. Divizarea actiunii publice. Actiunea publica intentata contra unui stat si actiunea publica indreptata contra indivizilor. Independenta reciproca a urmaririlor.
234. Plangerea si denuntul in Procedura penala internationala. Atribuirea exclusiva a acestui drept statului.
Sectiunea a II‑a. Actiunea in reparatia prejudiciului cauzat printr‑o infractiune internationala
235. Ideea unei actiuni civile internationale. Pare sa fi fost propusa de anumiti reprezentanti ai doctrinei de Drept Penal international.
236. Actiunea civila apartine in mod exclusiv statelor.
237. Conditiile acestei actiuni.
238. Infractiuni comise de catre indivizi. Contra carui stat poate fi introdusa o actiune civila? Ideea de stat declarat civilmente responsabil pentru delicte internationale comise de resortisantii sai.
239. Dreptul de optiune in Procedura penala internationala. Motivele care justifica derogarea de la regulile consacrate pana acum de Procedura penala internationala.
240. Cazuri exceptionale de state responsabile civilmente pentru anumite infractiuni comise de persoane fizice.
Capitolul al IV‑lea. Despre competenta
241. Dificultatile relative la competenta care vor aparea la aplicarea Codului Penal al Natiunilor.
242. Prima faza.
243. A doua faza.
244. Infractiunile internationale, comise de indivizi, si raporturile lor cu cele doua faze de aplicare a Codului Penal international.
245. Nicio dificultate referitoare la competenta in societatea de maine. Competenta ratione materiae, personae si loci. Cazuri exceptionale de conflicte de competenta intre Camera penala a Curtii Permanente si tribunalele represive nationale.
Capitolul al V‑lea. Despre instructie
Sectiunea I. Probele
246. Regimul probelor in Procedura penala internationala. Prudenta necesara in stabilirea si administrarea probelor.
247. Expertiza.
248. Marturiile martorilor.
249. Marturiile inculpatilor.
250. Proba literala, indiciile. Importanta exceptionala a prezumtiilor de drept.
Sectiunea a II‑a. Politia judiciara
251. Misiunea politiei judiciare internationale.
252. Motivele care s‑ar opune crearii unei politii judiciare permanente. Pentru moment, sistemul Comisiilor de ancheta este preferabil.
253. Organizarea Comisiilor de ancheta si obligatia ce revine statelor de a‑si da intregul concurs pentru a‑si indeplini misiunea.
Sectiunea a III‑a. Despre urmarire si instructie
254. Instructia obligatorie a infractiunilor internationale.
255. Procedura publica contradictorie.
256. Trimiterea in judecata.
Capitolul al VI‑lea. Despre judecata represiva internationala
257. Recuzarea.
258. Caracterul procedurii de judecata.
259. Hotarari.
Capitolul al VII‑lea. Despre executarea hotararilor de condamnare
260. Importanta particulara a problemei executarii deciziilor de condamnare. Atribuirea competentei Consiliului Societatii Natiunilor. Nicio dificultate referitoare la hotararile pronuntate contra indivizilor vinovati de infractiuni internationale. Executarea hotararilor de condamnare.
261. Sistemul crearii unei forte speciale a Societatii Natiunilor. Motivul justificand imposibilitatea actuala de a aplica acest sistem.
262. Sistemul cooperarii fiecarui stat la actiunea comuna. Imposibilitatea de accepta ca statele discuta oportunitatea pedepselor pronuntate de Curtea permanenta.
263. Consiliul Societatii Natiunilor decide modul de participare al fiecarui stat la realizarea executarii pedepselor. Sistemul de la Geneva din 1924.
264. Crearea anumitor criterii speciale obligatorii pentru Consiliul Societatii Natiunilor la momentul in care sunt invitate diferite state sa participe la actiunea comuna de represiune.
265. Situatia geografica.
266. Aprecierea situatiei politice, economice si sociale a statelor. Situatia statelor care poseda frontiere expuse. Chestiunea statelor dezarmate. Situatia exceptionala a anumitor state in ceea ce priveste participarea lor la blocade si boicotari.
267. Formula destinata sa rezolve dificultatile realizarii dificultatilor care apar in prezent in ceea ce priveste realizarea cooperarii in vederea executarii sanctiunilor.
268. Chestiunea ratificarii Parlamentelor natiunile a masurilor de mobilizare etc. impuse fiecarui stat ca urmare a actiunilor de incetare a Societatii Natiunilor.
269. Caracterul exceptional de delicat al problemei neutrilor.
270. Sanctiunile pronuntate contra statelor care refuza sa participe la executarea sanctiunilor.
Anexa. Despre stingerea actiunilor si a pedepselor si despre procedura de revizuire
271. Interesul special problemelor urmatoare mai ales in ceea ce priveste infractiunile comise de state.
272. Prescrierea actiunii publice, a actiunii civile, a dreptului de executare a pedepselor internationale si a dreptului de executare a condamnarilor la daune‑interese sau la restituiri.
273. Amnistia.
274. Autoritatea de lucru judecat.
275. Impacarea partilor.
276. Dreptul la gratiere.
277. Procedura de revizuire.
