Curierul fiscal, nr. 3/2012

S-au topit zapezile (sau sunt pe punctul de a se topi) si natura a inceput sa se dezghete. De sub noiane de zapada incepe sa iasa la suprafata verdele ierbii sau maroniul pamantului arat. Un astfel de circuit normal al naturii s-ar putea sa fie copiat si de economia Romaniei (sau mai bine zis de bugetul statului). Dupa ce o perioada destul de mare a stat sub presiunea veniturilor in scadere, se pare ca apar primele semne ale dezghetului: vocile cele mai autorizate din administratie spun ca se vor gasi (sau mai bine zis ca trebuie sa se gaseasca) bani pentru masuri cu impact pozitiv asupra veniturilor populatiei.  

Astfel, apare confruntarea intre propunerea de crestere a salariilor in sectorul bugetar pentru a se anula pierderea suferita prin diminuarea acestora cu 25% in anul 2010 (crestere perfect indreptatita, mai ales ca s-a precizat ca masura de diminuare a salariilor este doar temporara) si propunerea de diminuare a contributiilor sociale, in special cele datorate de salariati cu 3-5 puncte procentuale (care ar duce in final tot la cresterea salariilor, dar ar putea constitui si o parghie de actiune a statului asupra economiei).

Efortul bugetar ar fi cam acelasi in cele doua cazuri si ar fi masuri binevenite daca statul chiar isi poate permite acest efort financiar. Sunt sanse destul de mari ca una din cele doua variante sa fie adoptata (mai ales ca  se apropie alegerile). Oricum, indiferent de ce masura va fi adoptata (daca va fi), vor fi cel putin pe termen scurt efecte pozitive. Va ramane insa un un subiect de polemica  eventuala alegere intre cele doua posibile variante: preferam sa dam mai mult pentru mai putini sau oferim mai putin, dar la mai multi? Aplicam masuri reparatorii sau masuri de stimulare a vietii economice?

Redactia