La o jumatate de secol de acumulari normative specifice si circa 40 de ani de afirmare ca disciplina stiintifica, Dreptul mediului isi adauga in ultimele decenii un nou capitol dens, dinamic si reprezentativ de reglementari si contributii teoretice novatoare. Complementara si in interdependenta cu celelalte probleme ecologice majore – poluarea generalizata si biodiversitatea –, provocarea climatica a generat un regim juridic prin excelenta international si cu vocatie universala privind combaterea si atenuarea incalzirii globale si adaptarea la schimbarile climatice. Promotor al unor concepte, principii si instrumente novatoare de atingere a obiectivelor climatice asumate, acesta isi revendica deja, in virtutea particularitatilor evidente pe care le prezinta, o anumita autonomie si pretentia de Drept al climei. Si aceasta cu atat mai mult cu cat, prin Pactul verde (Green Deal) al Uniunii Europene, urgenta climatica a impus obiectivul neutralitatii carbon si a creditat tranzitia ecologica ca o strategie continentala de crestere durabila.

Cel putin in planul reflectiei teoretice, Dreptul climei cunoaste si in Romania o evolutie semnificativa. In aproximativ un an de la publicarea studiului fondator, consistent ideatic si reprezentativ stiintific, i s-a consacrat deja o remarcabila monografie, in timp ce prioritatile domeniului si dinamica lor europeana si internationala au facut obiectul unei conferinte nationale, iar cercetarea stiintifica aferenta a fost institutionalizata prin constituirea unei structuri specializate. Simpla si rapida trecere in revista a unor asemenea repere este semnificativa.

Lucrarea de fata sta, si ea, marturie a acestui rodnic demers, reunind contributiile prezentate in cadrul manifestarii stiintifice cu tema Dreptul si schimbarile climatice: provocari, dezvoltari si tendinte, organizata la 29 martie 2021 de Institutul de Cercetari Juridice „Acad. Andrei Radulescu” al Academiei Romane, Universitatea Ecologica din Bucuresti si publicatiile „Dreptul”.