Constientizand relevanta practicilor culturale pentru afirmarea identitatii colective a statelor natiune si importanta egalitatii si nediscriminarii pentru afirmarea cerintelor societatilor democratice, in prezenta lucrare, ne propunem observarea posibilitatii de atingere a echilibrului intre cele doua elemente. Egalitatea si nediscriminarea reprezinta contextul ideal pentru dezvoltarea cadrului juridic de promovare si protectie a drepturilor femeilor insa, in ipoteza in care includem in analiza factorul cultural, contextul se relativizeaza. Provocarea fundamentala adresata societatii moderne este aceea de a cauta instrumentele adecvate pentru valorizarea culturii si traditiei in sensul dezvoltarii si consolidarii discursului drepturilor omului, cu accente speciale asupra egalitatii de gen.
                                                                                                                        Autoarea
 
 
Maria-Beatrice Berna este una dintre cele mai profunde si prolifice reprezentante ale tinerei generatii de cercetatori, oricum destul de restransa la nivel autohton, in materia drepturilor omului, fiind de remarcat, in acest sens, zecile de articole de specialitate, precum si monografiile a carei autoare sau coautoare este. In aceasta lucrare, ea reuseste  sa structureze o teorie proprie articulata  privind  impactul mediului cultural asupra nivelului de protectie a drepturilor omului in general si a drepturilor femeii, in special, cu implicatii directe in cresterea gradului de eficacitate a acestora.

Prof. univ. dr. Nicolae VOICULESCU
Membru supleant in Consiliul de Administratie
al Agentiei Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (FRA)
 

 Doamna Maria Beatrice Berna realizeaza o analiza stiintifica aprofundata asupra raportului dintre factorul cultural si protectia juridica a drepturilor femeii pornind de la ipoteza conform careia „exista un raport de conditionare reciproca intre factorul cultural si obtinerea egalitatii de facto in privinta segmentului feminin”.
 
Autoarea demonstreaza pe parcursul celor sapte capitole ale cartii ca desi exista o serie intreaga de reglementari juridice menite sa asigure protectia juridica a drepturilor femeilor, acestea au ca rezultat asigurarea egalitatii de jure respectiv a egalitatii in drept, permitand ca, in mod concret, sa existe in continuare incalcari in materia drepturilor femeilor. Acestea incalcari sunt „promovate la nivel cultural prin modele de gandire si comportament care sustin starea de subordonare a femeilor in societate”.
 
Folosind o ampla bibliografie, autoarea arata cum factorul cultural este marginalizat atat in procesul de formulare a initiativelor legale in materia drepturilor femeilor cat si in procesul jurisprudential. In aceste procese, comunitatile culturale sunt apreciate ca „circuite sociale inchise ermetic astfel incat sunt anihilate interventiile autoritatilor publice realizate in scopul restaurarii drepturilor si libertatilor incalcate”.
 
Pornind de la aceste considerente se concluzioneaza ca in scopul consolidarii protectiei juridice a drepturilor femeilor, este necesar ca factorul cultural sa fie inteles in sens dinamic astfel incat evolutia sociala de la nivelul comunitatilor culturale sa fie corelata cu eliminarea practicilor daunatoare femeilor.

Bogdan Bucatariu