E-Agora este mai mult decat o guvernare clasica transpusa in mediul online sau ajutata de mijloce electronice ori tehnologii de comunicare avansate, fara insa a fi o administrare electronica in sensul ei tehnic si functional. E-Agora ar trebui sa reprezinte o forma de participare cetateneasca, directa, in primul rand sectoriala si mai apoi nationala sau globala. Dreptul localitatilor la autodeterminare nu ar trebui limitat, dar nici supraevaluat. Participarea electronica directa a fost adesea confundata cu guvernul electronic sau administrarea electronica. Consideram ca in acest sens s-a pornit de la gasirea unei solutii imediate pentru rezolvarea unor probleme primordiale ale administratiei sau guvernelor, anume aceea de a strange resursele necesare actului de guvernare sau de administrare. Participarea electronica directa ar trebui sa fie factorul declansator al conceperii bugetelor locale si mai apoi al bugetelor centralizate. Constituirea bugetului local si stabilirea prioritatilor locale constituie un punct de plecare in organizarea unei comunitati. Locuitorii sunt cei care stabilesc, prin participare integrala directa, care sunt prioritatile comunitatii lor, pe cand reprezentantii acestora ar trebui numai sa organizeze aceasta participare in sensul integrarii acesteia in plan regional, national, international.
***
Prefata
“O piata – Ágora ‑ in care sa intre toti cetatenii care trebuie sa participe la viata cetatii” (Rousseau), acesta era dezideratul democratiei directe, considerata de unii filosofi ca fiind singura organizare politico‑sociala in care cetateanului ii sunt respectate drepturile si libertatile si care are ca finalitate fericirea sociala a acestuia.
Democratia si rolul individului in societate este o tema care a preocupat juristii, filosofii si sociologii de‑a lungul istoriei, in toate incercarile lor de a gasi formula imbinarii optime a puterii statale cu interesul individual si cel social.
Scopul prezentei lucrari este de a analiza si compara modelul antic al democratiei directe cu actualul context socio‑politic in care noile tehnologii deschid oportunitati de comunicare si participare cetateneasca nebanuite. World Wide Web reprezinta un spatiu nou, o noua o „piata” – E‑ágora – suficient de mare, astfel incat oricare cetatean al acestei lumi sa poata participa in timp real si in mod efectiv la viata cetatii „globale”.
Pornind de la ideea ca noile tehnologii pot influenta profund si radical procesul legislativ, in sensul de a aseza individul in prim plan si de a trece in plan secund partidele si organizatiile politice clasice, se incearca redefinirea conceputului „ágora”, privit ca laitmotivul democratiei originale si originare. Prin raportare la „satul global” (aldea global) si la infinitatea spatiului virtual, se propune inaugurarea pietei virtuale a cetatenilor planetei, interconectati permanent prin noile tehnologii, care exprima concomitent si constient opinii si propuneri, denumita E‑ágora. Insa, pentru a materializa acest concept, trebuie redefinite mecanismele si regulile de functionare ale proceselor legislative.
Ágora vazuta ca o institutie a dreptului sau, mai exact, a istoriei dreptului natural, a fost inteleasa ca locul fizic in care se luau decizii, ca o reprezentare a ideii de democratie contemporana. Indiferent de parcursul istoric al conceptului, el sintetizeaza ideea de participare la procesul legislativ, fie directa, fie prin reprezentare.
Alaturand conceptele clasice noilor realitati sociale, prezenta lucrare analizeaza si expune transformarile ce redefinesc rolul politic al individului in societate si in procesul legislativ. Avand in vedere influenta incontestabila a tehnologiei contemporane atat asupra comportamentului uman cat si asupra proceselor cognitive individuale, nu putem ignora posibilitatile pe care aceasta le ofera cetatenilor pentru a reorganiza mecanismele de elaborare si adoptare a politicilor publice. Referitor la impactul noilor tehnologii asupra societatii, in ansamblu, si asupra indivizilor, in particular, nu putem afirma ca exista o opinie unitara, ideile se impart intr‑o serie de orizonturi paralele fara puncte de congruenta unanim acceptate, care vor fi validate sau demontate in viitor, cand efectele vor fi clare si vor putea fi studiate.
Ágora vs. E‑ágora. Asa cum Ágora antica dispunea de doua functii, aceea de piata fizica in care se intalneau cetatenii dar si un mod de corelare si amalgamare a opiniei publice in acte normative aplicabile erga omnes, la fel E‑ágora converge spre o idealizare a opiniei publice care are printre finalitati si pe aceea de a forma opinii, crezuri si, intr‑un final, acte juridice.
In ceea ce priveste explicarea termenilor propusi, prin prisma manifestarii politice a indivizilor, consideram sinonimia urmatoare ca fiind definitorie: ágora reprezinta comunitatile off line iar e‑ágora reprezinta manifestarea comunitatilor offline in mediul online. Trebuie evidentiat faptul ca diversitatea comunitatilor online depaseste orice modalitate de organizare a comunitatilor offline, in contextul in care tehnologia face ca modul de interactiune offline sa fie incomparabil mai lent, mai neproductiv si segregar (in sensul ca produce diferente majore intre membrii comunitatii).
O a doua analiza este acea a izvorului generator de discutii. In acest sens, am pornit de la necesitatea primordiala a dialogului si a dialogarii. Fiinta umana poarta un dialog in cazuri specifice: socializare sau justificare. Socializare este modul in care o persoana intelege sa abordeze o alta persoana sau un grup pentru a‑si satisface nevoia de comunicare iar justificarea reprezinta raspunsul oferit de interlocutor, cel care este subiectul socializarii. Fara a intra intr‑o trecere in revista a termenilor si fara a relua teme deja dezbatute in literatura de specialitate, putem concluziona ca ordinea de zi in Ágora este aceeasi ca cea reprezentata de dialogurile purtate in E‑ágora: factorii determinanti sunt aceiasi iar concluziile nu pot fi in esenta de alta natura. Acestea fiind spuse, ne intrebam daca exista, cu adevarat, ceva nou in rolul si locul acestor doua institutii in viata comunitatilor.
In ceea ce priveste alaturarea celor doua concepte, participarea si democratia, care a condus la definirea unui nou tip de democratie, respectiv democratia participativa, aceasta a fost determinata de nevoia validarii deciziei colective. Participarea individului la viata comunitatii off‑line valideaza rolul sau social, iar participarea sa in cadrul comunitatilor virtuale valideaza scopul si obiectivele acestora, dand forta opiniilor exprimate si avalizand pozitionari publice vis‑a‑vis de subiecte de interes pentru societate in ansamblul ei.
Plecand de la cele mentionate anterior, am putea sintetiza aceasta lucrare in urmatoarele cuvinte si sintagme cheie: dreptul ca fenomen, comunicare, comunitati offline, ágora, democratie, opinie, opinie publica, cutuma, dialog social, participare si reprezentare, majoritate, opinie publica determinanta, democratie participativa, comunitati online, agregare, avans tehnologic, E‑ágora.
