Legiuitorii au avansat teza conform careia: daca legea exista, ea este, prin definitie, justa. Cum ramane insa cu teza Lex injusta non est lex? Simpla existenta a legii nu o face ipso facto justa. Motiv pentru care este nevoie de un corectiv precum echitatea. Avand ca tema conexiunea dintre echitate si justitia penala, lucrarea este un studiu comparativ complex al dreptului penal roman si al dreptului penal francez, al jurisprudentei ambelor tari in materie penala, al jurisprudentei europene, al legislatiei europene si al controverselor internationale care au legatura cu subiectul abordat. In acest sens, lucrarea de fata cuprinde propuneri concrete de modificare sau adaptare la standardele echitatii atat a legislatiei penale din Romania, cat si a legislatiei penale din Franta.
Aspectele relevante care se regasesc in lucrare, cum ar fi: analiza legaturii dintre principiul echitatii si celelalte principii fundamentale ale dreptului penal si constitutional, precum principiul legalitatii incriminarii si al legalitatii pedepselor, cel al individualizarii sanctiunilor si principiul restrangerii proportionale a drepturilor fundamentale raportat la cauza care a generat aceasta restrangere, o fac o lucrare idealista, in aparenta, insa suficient de tehnica si realista dupa o citire aprofundata, prin prisma propunerilor noastre de imbunatatire a legislatiei existente.
Am definit echitatea ca: instrument corectiv, echilibrul intre dreptul la aparare si dreptul statului de a pedepsi in numele legii si, nu in ultimul rand, ca principiu fundamental al dreptului penal si al justitiei penale, care include, la randul sau, celelalte principii fundamentale ale dreptului penal.
Institutia sanctiunii penale este abordata in prima etapa, iar institutia raspunderii penale in a doua etapa, in mod intentionat, deoarece, in opinia noastra, sanctiunea penala este institutia de drept penal substantial in care dezideratul echitatii trebuie sa predomine si in care aplicarea concreta a acestuia este extrem de sensibila. Principiile fundamentale fac parte din acest deziderat si ceea ce este foarte important este faptul ca pedeapsa ramane institutia cea mai sensibila din dreptul penal, deoarece presupune nu numai actul de pedepsire, ci si rezultatul acestuia, care genereaza in mod direct consecinte asupra justitiabililor si asupra societatii. In acest sens, individualizarea sanctiunii penale este cea mai importanta institutie. Mai apoi, ii urmeaza raspunderea penala, care are impact direct asupra dreptului la aparare al individului, dar si asupra victimei, care vede ca fapta care i-a cauzat un prejudiciu atrage dupa sine raspunderea penala a celui vinovat. Am considerat foarte important ca principiile fundamentale sa fie vazute ca parte din echitate pentru ca prin aceasta, in sensul sau de valoare morala, instrument de pastrare a echilibrului sau instrument corectiv, moralitatea trece din intelesul sau abstract in plan concret, putand fi materializata si aplicata situatiilor particulare si legilor penale in vigoare. Este vorba despre echitabilitate, mai exact, echilibrul care trebuie sa fie intotdeauna mentinut atunci cand se aplica o sanctiune, pentru ca echitatea presupune pastrarea echilibrului intre prerogativa de a sanctiona a statului si respectarea drepturilor la aparare ale acuzatului, cu toate acestea, fara a se neglija victima.
In concluzie, dezideratul echitatii in dreptul penal substantial poate fi redat astfel: dreptul penal trebuie sa fie echitabil si sa asigure valorificarea drepturilor victimei si ale acuzatului, respectand demnitatea umana si egalitatea tuturor in fata legii. Echitatea fundamenteaza principiile generale ale dreptului penal substantial si, in numele echitatii, aceste principii se cer a fi valorificate. Celor care se regasesc in conditii similare si sunt cercetati pentru aceleasi infractiuni li se vor aplica aceleasi garantii legale ab initio. Ceea ce am demonstrat prin cercetarea noastra este faptul ca echitatea exista si se manifesta in dreptul penal substantial prin aplicarea principiilor fundamentale analizate. Echitatea nu este absoluta, ci adaptabila, evoluand in concordanta cu legea si cu timpul istoric guvernat de legea penala, dar si de moravurile societatii. Ce este echitatea? Un corectiv in dreptul penal substantial si un instrument care restabileste echilibrul acolo unde acesta a fost infrant. Invocand echitatea, se pot remedia lacune ale legii, reglementari defectuoase, care genereaza discriminari si incalca egalitatea in fata legii penale. Respectand aceste deziderate, lucrarea de fata cuprinde observatii si propuneri de imbunatatire a legislatiei existente in acest sens.
Sustinem si credem cu tarie ca justificarea principiilor fundamentale ale dreptului penal substantial prin echitate este si va fi mereu in masura sa determine progresul justitiei penale, care este, in fond, umana. Actul de justitie va deveni mai moral, hotararile prin care se aplica sanctiunea penala vor fi mai bogat motivate de catre judecatorii care aplica legile penale. Totodata si legiuitorii, care elaboreaza legile penale, ce stabilesc conditiile in care se angajeaza raspunderea penala, vor deveni mai responsabili in actul de legiferare, deoarece exista un principiu susceptibil de a-i determina sa rationeze si sa analizeze a priori intr-un mod echitabil, mai profund, mai responsabil. Asadar, sustinem ca echitatea are puterea de a-l responsabiliza atat pe legiuitor, cat si pe judecatorul care aplica legea penala.
Lucrarea Echitatea in dreptul penal substantial se adreseaza atat teoreticienilor, cat si practicienilor in domeniu, precum si celor care doresc sa-si perfectioneze cunostintele de drept penal comparat, in speta, drept penal francez.
