Seria ”Hotarari recente ale Curtii de Justitie a Uniunii Europene in materia dreptului social”, ingrijita de trei judecatori din cadrul sectiei de specialitate de Curtii de Apel Bucuresti, este destinata in mare masura practicienilor dreptului, deopotriva magistrati si avocati in domeniul litigiilor de munca si asigurari sociale, confruntati de peste sapte ani cu aplicarea jurisprudentei CJUE in cauzele aflate pe rolul instantelor nationale, a caror diversitate a cunoscut o amplificare previzibila.

Prezentul volum reuneste jurisprudenta recenta, conturata dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, in domeniul politicii sociale a Uniunii Europene, insistand asupra protectiei securitatii si sanatatii lucratorilor, muncii pe durata determinata, muncii pe fractiune de norma, respectiv informarii si consultarii lucratorilor, iar publicarea sa a fost sprijinita de Asociatia Romana de Drept si Afaceri Europene (ARDAE), organizatie non-guvernamentala alcatuita din teoreticieni si practicieni in domeniul dreptului Uniunii Europene, constituita in scopul promovarii dreptului si a politicilor europene.

Parcurgand primul volum al culegerii de jurisprudenta, cititorul va constata, spre exemplu, ca dreptul Uniunii Europene: nu se opune unei reglementari nationale care prevede ca o lucratoare gravida careia i s a acordat temporar o dispensa din cauza sarcinii sale are dreptul la o remuneratie echivalenta cu salariul mediu pe care l a primit in cursul unei perioade de referinta anterioare datei de inceput a sarcinii, cu excluderea indemnizatiei pentru asigurarea serviciului de permanenta la locul de munca; ca se opune unei reglementari nationale care permite unui angajator din sectorul public sa dispuna mutarea obligatorie intr un alt serviciu un lucrator angajat in calitate de pompier in cadrul unui serviciu de interventie, pentru motivul ca acesta a solicitat ca media timpului de lucru maxim saptamanal sa fie respectata in cadrul acestui serviciu; ca nu se opune unor dispozitii de drept national care acorda functionarului drepturi suplimentare la concediu platit, care se adauga la dreptul la un concediu anual platit minim de patru saptamani, fara a se prevedea plata unei indemnizatii in cazul in care functionarul care iese la pensie nu a putut beneficia de aceste drepturi suplimentare pentru ca nu si a exercitat functia din motive de boala; ca se opune unei dispozitii de drept national care limiteaza, printr o perioada de report de noua luni, la expirarea careia dreptul la concediu anual platit se stinge, dreptul unui functionar care se pensioneaza de a cumula indemnizatiile pentru concediu anual platit neefectuat din cauza unei incapacitati de munca; ca se opune unei interpretari a reglementarii nationale potrivit careia un lucrator care este in concediu medical in perioada de concediu anual fixata unilateral in calendarul de concedii al intreprinderii in care este angajat nu are dreptul, la capatul concediului sau medical, sa beneficieze de concediul sau anual intr o alta perioada decat cea fixata initial, eventual in afara perioadei de referinta corespunzatoare, pentru motive legate de activitatea productiva a intreprinderii sau pentru motive de ordin organizatoric referitoare la aceasta; ca nu se opune unor dispozitii sau practici nationale, precum un plan social incheiat intre o intreprindere si comitetul sau de intreprindere, in temeiul carora dreptul la concediu anual platit al unui lucrator caruia ii este redus timpul de lucru este calculat potrivit regulii pro rata temporis.

Speram ca acest demers, care se alatura celor deja realizate in cadrul Bibliotecii de drept european, deschisa de Editura Universitara, sa fie unul binevenit si de ajutor inclusiv cetatenilor obisnuiti, ale caror drepturi sociale trebuie cunoscute si respectate.
 
Dragos Calin,
judecator,
Curtea de Apel Bucuresti