Clarificarile de ordin conceptual, pe de o parte, observatiile critice pertinente si propunerile de lege ferenda, formulate in plan practic, pe de alta parte, reprezinta cu certitudine o contributie valoroasa, atat din punct de vedere teoretic, cat si din punct de vedere aplicativ, la dezvoltarea temei cercetate. De aceea sunt convins ca lucrarea domnului Bogdan Virjan Infractiunile de evaziune fiscala va deveni un element de referinta in materie. Fenomenul evaziunii fiscale este unul complex care afecteaza capacitatea statului de a se finanta si, pe cale de consecinta, poate produce importante perturbari de ordin macro economic. In aceste conditii, interesul cu privire la fenomen este partajat intre expertii in stiintele economice si cei in stiinte juridice. Din punct de vedere juridic evaziunea fiscala intereseaza, pe de o parte, dreptul financiar si dreptul fiscal iar, pe de alta parte, dreptul penal, cata vreme, evaziunea fiscala reprezinta o conduita incriminata.
Lucrarea Infractiunile de evaziune fiscala realizata de Bogdan Virjan abordeaza tema din perspectiva dreptului penal, fara a ignora insa perspectiva finantista si chiar pe cea economica, deoarece complexitatea subiectului necesita o abordare interdisciplinara, cel putin din punct de vedere conceptual.
Interesul realizarii unei cercetari stiintifice pe tema evaziunii fiscale este legat de mai multe aspecte. Asa cum am mentionat anterior este vorba de un subiect complex si multidisciplinar. Cel mai frecvent el a fost insa analizat din perspective pur economice, astfel incat cele mai multe lucrari pe tema evaziunii fiscale se regasesc in doctrina economica, atat la autori romani, cat si la autori straini. Din punct de vedere juridic, in doctrina romana cel putin, tema a fost mai frecvent abordata din perspectiva dreptului financiar si fiscal. In aceste conditii, o cercetare monografica din perspectiva dreptului penal nu poate fi lipsita de interes. Interesul unei cercetari pe tema infractiunilor de evaziune fiscala mai poate fi justificat si prin aceea ca, in aceasta materie, frecventele modificari de ordin legislativ, precum si practica judiciara aflata intr-o continua diversificare impun o analiza mereu actualizata.
Contributia originala pe care lucrarea o aduce in cercetarea temei priveste mai multe aspecte. Este de subliniat, in acest sens, in primul rand, spiritul critic manifestat, atat cu privire la unele opinii doctrinare, cat si cu privire la unele carente legislative sau la aplicarea gresita, in practica, a unor dispozitii legale.
Astfel, se subliniaza ca sustinerea in doctrina a existentei unei evaziuni fiscale legale (sau licite) este fara suport logic din moment ce a sustrage inseamna "a-si insusi un lucru ce apartine altei persoane", iar evaziune inseamna "sustragere de la obligatiile fiscale". In acelasi sens se arata ca in conditiile in care valorificarea portitelor legislatiei fiscale nu contravine dispozitiilor acesteia, inseamna ca o astfel de actiune este permisa de legiuitor, deci, in aceste situatii nu se justifica folosirea notiunii de evaziune fiscala. Este criticat modul in care legiuitorul a optat pentru structura incriminarii in sensul ca, in cuprinsul legii, sunt prevazute, mai intai, infractiunile conexe infractiunilor de evaziune fiscala si, abia dupa aceea, infractiunile de evaziune fiscala propriu-zise. Este remarcat si un dezechilibru intre cele doua categorii: in timp ce infractiunilor de evaziune fiscala le este rezervat un singur articol, respectiv art. 9, pentru infractiunile conexe sunt alocate sase articole (art. 3-8) din cele 16 articole, cate are legea in total.
Se apreciaza ca legiuitorul ar fi trebuit ca, dincolo de simpla incriminare, sa insiste si pe stabilirea unor masuri adecvate de prevenire a unor fapte de evaziune fiscala. In acelasi timp se considera ca ar fi fost indicat ca si masurile de combatere a unor fapte de evaziune fiscala care prezinta un pericol mai scazut decat infractiunile sa-si gaseasca reglementarea in cadrul aceluiasi act normativ, altfel spus, contraventiile in domeniu ar fi trebuit sa coexiste cu infractiunile, in acelasi act normativ.
Lucrarea pune sub semnul intrebarii relatiile existente intre infractiunea de impiedicare a efectuarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale si unele dispozitii ale Codului de procedura fiscala. Astfel, se considera regretabil faptul ca textul din art. 57 Cod de procedura fiscala face referire doar la dreptul persoanelor fizice de a refuza intrarea in domiciliu sau resedinta. Rezulta, per a contrario, ca persoanele juridice nu au dreptul de a refuza intrarea organelor de control in sediul lor sau la punctul de lucru, organele de control neavand astfel nevoie sa solicite autorizarea instantei de judecata pentru a patrunde in aceste spatii. Mai mult decat atat, din textele de lege rezulta ca nici persoanele fizice nu au dreptul sa refuze intrarea organelor de control in spatii care nu pot fi considerare "domiciliu" sau "resedinta". Autorul considera ca se impune modificarea art. 57 din Codul de procedura fiscala in sensul includerii si a sediului persoanei juridice, precum si a locului unde o persoana isi desfasoara activitatea profesionala, in categoria locurilor unde organele fiscale au nevoie de autorizarea prealabila a instantei de judecata pentru a patrunde, in cazul in care se lovesc de un refuz din partea contribuabilului.
Este criticata, de asemenea, denumirea de "Cauze de nepedepsire si cauze de reducere a pedepselor" folosita de legiuitor in cazul Capitolului III din Legea nr. 241/2005. Autorul precizeaza ca legiuitorul ar fi putut sa foloseasca aceasta denumire doar pentru art. 10 din lege, dar in niciun caz pentru art. 11 si 12, care nu au nicio legatura cu vreo cauza de nepedepsire sau de reducere a pedepsei. Astfel, art. 11 prevede obligativitatea luarii masurilor asiguratorii in cadrul procesului penal care are ca obiect una din infractiunile prevazute de Legea nr. 241/2005, iar art. 12 reglementeaza un caz de incapacitate de a exercita profesia de comerciant, sau de a ocupa o functie in cadrul unei societati comerciale, in cazul persoanelor care au fost condamnate pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 241/2005. Toate observatiile critice sunt valorificate intr-un set consistent de propuneri pe care autorul le prezinta in mod sintetic in finalul lucrarii. Pe langa unele elemente teoretice extrem de interesante si pertinente ale analizei, aceste propuneri reprezinta o valoroasa contributie pe care lucrarea o aduce in domeniul aplicativ al temei cercetate.
Clarificarile de ordin conceptual, pe de o parte, observatiile critice pertinente si propunerile de lege ferenda, formulate in plan practic, pe de alta parte, reprezinta cu certitudine o contributie valoroasa, atat din punct de vedere teoretic, cat si din punct de vedere aplicativ, la dezvoltarea temei cercetate. De aceea sunt convins ca lucrarea domnului Bogdan Virjan Infractiunile de evaziune fiscala va deveni un element de referinta in materie.
Prof. univ. dr. Valerian Cioclei
