Editura Hamangiu are privilegiul si, in acelasi timp, placerea de a aduce mai aproape juristului roman, prin prezentarea pentru prima data in limba romana, un al 2-lea volum (alaturi de Criminalitatea colectiva a statelor si dreptul penal al viitorului, publicat in anul 2017) din opera profesorului Vespasian V. Pella: Memorandum pentru pace. Protectia pacii prin dreptul intern.
Problema dezarmarii, din nefericire mereu actuala, a constituit tema multor dezbateri internationale avand ca scop reducerea si eliminarea efectivelor militare. In perioada interbelica, Societatea Natiunilor (ca prima organizatie internationala cu vocatie globala) include in Statut masuri privind dezarmarea generala, sens in care creeaza o Comisie insarcinata sa raspunda marilor intrebari legate de cheltuielile pentru inarmare si de garantiile securitatii. In 1930, pe fondul crizei economice globale, Comisia pregatitoare adopta un proiect de Conventie pentru reducerea si limitarea armamentelor si decide organizarea Conferintei mondiale a dezarmarii (care, in perioada februarie 1932 – octombrie 1933, va reuni reprezentantii a 61 de state). In esenta, proiectul era axat pe mentinerea prevederilor tratatelor de pace, pe limitarea materialelor de razboi, pe respingerea cererii Germaniei de inarmare pe baze egale cu celelalte state.
In acest complicat moment istoric in care se punea problema raportului dintre dezarmare si securitate, in care Romania se vedea amenintata de dorintele statelor vecine de revizuire a statutului teritorial dobandit prin tratatele de pace, in care partidul national-socialist german inregistra o amenintatoare ascensiune, delegatia romana condusa de la 1 martie 1932 de Nicolae Titulescu (initial de Dimitrie Ghika) avea, fara indoiala, o grea misiune. Se cerea dezvoltata ideea (inter)relatiei dintre dezarmarea materiala si dezarmarea morala, astfel ca s-a propus crearea unui Comitet care sa elaboreze un document in acest sens, sub coordonarea profesorului roman Vespasian V. Pella.
Pornind de la aceste premise, la data de 23 iunie 1932 „Memorandumul Pella” este prezentat Comitetului Conferintei pentru dezarmare sub titlul „Protectia pacii prin dreptul intern. Adaptarea constitutiilor si legislatiilor penale la stadiul actual de dezvoltare a vietii internationale”. Documentul este un excelent studiu de drept comparat, foarte bine documentat si o pledoarie pentru internationalizarea dreptului penal al statelor. Pentru a putea fi pus la dispozitia tuturor participantilor, Pella raspunde cererii de a fi tiparit si, ulterior, cererii Comitetului de a redacta un ante-proiect de text care sa cuprinda in doua parti distincte problemele privind dezarmarea materiala si dezarmarea morala.

„Este evident ca dezarmarea morala, ca oricare dintre marile cuceriri ale omenirii, va fi rezultatul unui efort creator continuu. Va fi o opera de lunga durata care cere multa rabdare. Pentru ca anumite prejudecati, care inca mai subzista in adancul sufletului popoarelor, sa dispara, va trebui sa actionam cu continuitate si sa asteptam ca ideile de pace sa treaca din zona mobila a gandirii in zona stabila a sentimentelor unde se elaboreaza cele mai puternice motivatii ale activitatii umane. Trebuie totusi sa recunoastem ca consolidarea pacii interne si dezar¬marea morala in raporturile dintre indivizi au fost si ele rezultatul unei indelungate, rabdatoare si laborioase munci. Nu contesta nimeni contributia importanta adusa de dreptul penal la realizarea acestei opere.
Avand incredere in istorie, care, in intregime, «dovedeste rolul si virtutea pacificatoare a acestui drept», nu putem sa nu consideram adaptarea legilor penale la exigentele noi ale vietii internationale ca fiind una dintre cele mai eficiente metode pentru asigurarea punerii in opera a diferitelor mijloace destinate realizarii dezarmarii morale in raporturile dintre popoare”.

TABLA ANALITICA DE MATERII

PROTECTIA PACII PRIN DREPTUL INTERN 

ADAPTAREA CONSTITUTIILOR SI LEGISLATIILOR PENALE LA STADIUL ACTUAL DE DEZVOLTARE A VIETII INTERNATIONALE 

INTRODUCERE

1. Armonizarea dreptului intern cu noul drept al pacii.

2. Propunerile diverselor delegatii.

3. Caracterul prezentului Memorandum.

4. Consideratii generale privind adaptarea legislatiilor la stadiul actual de dezvoltare a vietii internationale. Scurta expunere asupra raporturilor dintre dreptul intern si dreptul international.

PRIMA PARTE. ORGANIZAREA PACII SI CONSTITUTIILE

5. Principiul unitatii dreptului public.

6. Recunoasterea constitutionala a ansamblului regulilor dreptului international. Tratatele si dreptul intern. Constitutiile Austriei, Germaniei, Estoniei, Spaniei, Statelor Unite ale Americii, Argentinei si Haitiului.

7. Aplicatii practice.

8. Concluziile trase din aceste aplicatii.

9. Garantiile constitutionale ale pacii. Prioritatea mijloacelor pasnice pentru solutionarea diferendelor internationale. Dispozitiile Constitutiilor Portugaliei, Uruguaiului, Tarilor de Jos, Republicii Dominicane si Braziliei.

10. Inscrierea in Constitutii a principiului renuntarii la razboi. Constitutia Braziliei si renuntarea la razboiul de cucerire. Originea articolului 88 al Constitutiei braziliene. Constitutiile franceze din 1791 si 1848.

11. Constitutia Spaniei si renuntarea la razboi considerat ca instrument al politicii nationale.

12. Renuntarea constitutionala la razboi si rezolutiile adoptate de anumite institutii internationale. Diverse alte propuneri.

13. Spiritul pacifist in educatie. Dispozitiile Constitutiilor Germaniei si Spaniei.

14. Dreptul de a purta razboi si ranforsarea puterilor Parlamentului.

15. Consimtamantul Parlamentului la declaratia de razboi. Texte constitutionale ale Frantei, Argentinei, Cehoslovaciei, Poloniei, Iugoslaviei, Tarilor de Jos, Danemarcei, Finlandei, Lituaniei, Letoniei, Braziliei, Greciei, Estoniei, Ungariei, Portugaliei, ale statului Chile, ale Egiptului, Paraguaiului si Spaniei.

16. Dreptul Parlamentului de a declara razboi. Constitutiile Statelor Unite ale Americii, Germaniei, Turciei, Mexicului, Cubei, Elvetiei, Austriei, Boliviei, Ecuatorului, Guatemalei, Haitiului, Hondurasului, Nicaraguei, Salvadorului, Uruguaiului si Venezuelei.

17. Constitutiile care mentioneaza problema declaratiei de razboi.

18. Argumente in favoarea ranforsarii puterilor Parlamentului.

19. Argumente contrare. Contestarea utilitatii practice a unei astfel de ranforsari.

20. Problema cea mai importanta nu este cea a competentei in materie de declarare a razboiului, ci cea a renuntarii constitutionale la razboi in cazurile interzise de Pactul Societatii Natiunilor si de Pactul de la Paris.

21. Armonizarea Constitutiilor cu prevederile Pactului Societatii Natiunilor. Cele doua sisteme propuse. Constitutia spaniola si dispozitiile art. 1, 12, 13, 15 si 18 ale Pactului Societatii Natiunilor.

22. Avantajele sistemului conversiunii in bloc a regulilor Pactului Societatii Natiunilor intr‑un text unic de introdus in Constitutii.

23. Acelasi sistem ar putea fi propus pentru prevederile Pactului de la Paris.

24. Utilitatea unui text care sa recunoasca valoarea normelor constitutionale pentru regulile stabilite de aceste doua Pacte. Noii destinatari ai acestor reguli. Prevederile Pactului de la Paris si ale Pactului Societatii Natiunilor s‑ar adresa direct cetatenilor.

25. Incalcarea acestor reglementari si responsabilitatea constitutionala.

26. Statul, prin propriile sale jurisdictii, este in masura sa se controleze si sa evite anumite acte care ar putea face loc unor conflicte internationale.

27. Utilitatea armonizarii Constitutiilor cu prevederile pactelor ce stau la baza organizarii pacii a fost de asemenea afirmata de anumiti reprezentanti ai doctrinei dreptului international si ai dreptului constitutional.

28. Formulele pe care Comitetul pentru Dezarmare Morala le‑ar putea propune Conferintei in vederea unei astfel de armonizari: a) Concluzia unei conventii care considera prevederile celor doua pacte drept lege fundamentala a Statului. Un astfel de sistem a fost deja adoptat de tratatele de pace in alte domenii; b) Acord international care prevede obligatia unei modificari a Constitutiilor. Dezavantajele acestei formule. c) O simpla recomandare care invita Statele sa tina seama de aceasta problema in momentul revizuirii Constitutiilor lor. De facut distinctie intre: a) Statele membre ale Societatii Natiunilor nelegate de Pactul de la Paris; b) Statele membre legate de acest Pact: c) Statele non‑membre, dar legate de Pactul de la Paris.

29. Rezumatul problemei.

PARTEA A DOUA. PROTEJAREA PACII SI DREPTUL PENAL 

CAPITOLUL INTAI. CHESTIUNI PRELIMINARE 

30. Propunerile diverselor delegatii tinzand sa asigure protectia penala a pacii.

31. Legislatiile penale actuale. Disproportia dintre dispozitiile care vizeaza protejarea pregatirii razboiului si dispozitiile adoptate in vederea protejarii pacii.

32. Largirea cadrului protectiei penale.

33. Legislatiile penale se gasesc actualmente in perioada de tranzitie intre faza incriminarilor determinate exclusiv de motive de ordin national si faza incriminarilor determinate, de asemenea, de constiinta intereselor fundamentale ale comunitatii internationale.

34. Libertatea presei si incriminarea faptelor de natura a tulbura mentinerea pacii si buna intelegere dintre popoare. Necesitatea unei mari precizii in opera de incriminare a acestor fapte pentru a nu aduce atingere libertatii presei. Excluderea masurilor preventive.

CAPITOLUL II. CRIMELE IMPOTRIVA PERSONALITATII STATELOR STRAINE 

35. Crimele impotriva independentei si impotriva integritatii teritoriale a unui Stat strain. Reprimarea acestor crime se impune ca o consecinta a dispozitiilor art. 10 al Pactului Societatii Natiunilor si a prevederilor Pactului de la Paris.

36. Alte crime impotriva personalitatii Statelor straine. Reprimarea acestor crime este asigurata in anumite legislatii. Dispozitiile codurilor penale ale Austriei, Germaniei, Iugoslaviei si Finlandei. Acelasi principiu este consacrat in anumite proiecte de cod penal, in special cele din Elvetia, Cehoslovacia, Grecia, Germania, Austria si Romania. Legea belgiana din 1858 si represiunea crimelor impotriva securitatii interne a Statelor straine. Reprimarea crimelor impotriva securitatii interne a Statelor straine este asigurata intr‑o anumita masura si de proiectul din 1932 pentru revizuirea Codului penal francez.

37. Datoriile de solidaritate internationala si de reprimare a acestor crime.

CAPITOLUL III. PROPAGANDA DE RAZBOI 

38. Originile propunerilor vizand incriminarea propagandei de razboi. Lucrarile primei Conferinte pentru unificarea dreptului penal.

39. Incriminarea propagandei de razboi si dispozitiile proiectelor Codului penal roman din 1928 si 1933. Clauza de reciprocitate.

40. Proiectul Codului penal brazilian. Incriminarea propagandei de razboi rezulta direct din art. 88 din Constitutie.

41. Codul Penal Polonez din 1932. Diferitele faze ale incriminarii propagandei de razboi in proiectele de Cod Penal polonez din 1929 si 1931. Propaganda de razboi, delict impotriva dreptului popoarelor.

42. Lucrarile celei de‑a 3‑a si de‑a 4‑a Conferinte Internationale pentru unificarea dreptului penal.

43. Lucrarile unor institutii internationale si rezolutiile lor pentru reprimarea incitarii la razboi.

44. Rezolutia din mai 1931 a Comitetului Societatii Natiunilor pentru elaborarea unei conventii vizand dezvoltarea mijloacelor de prevenire a razboiului. Proiectul de conventie din martie 1932 al delegatiei poloneze pentru reprimarea incitarii la razboi.

45. Fundamentul incriminarii propagandei de razboi. Consecintele Pactului de la Paris pentru dreptul penal. Art. 11 al Pactului Societatii Natiunilor.

46. Rezolutiile Adunarii Societatii Natiunilor asupra caracterului penal al razboiului de agresiune. Reprimarea prin codurile existente a incitarii la crima.

47. Prevederile Pactului de la Paris vizand renuntarea la razboi ca instrument de politica nationala se adreseaza nu doar Statelor, ci si cetatenilor. Sanctiuni in cazul propagandei vizand nerespectarea acestor prevederi.

48. Analiza unor legislatii cu privire la incriminarile existente care se aseamana mai mult sau mai putin cu propaganda de razboi. Posibilitatile extinderii domeniului de aplicare a textelor actuale. Incitarea la nerespectarea legilor interne.

49. Actele ostile impotriva unei puteri straine care expun Statul la un pericol de razboi. Alte fapte.

50. Semnele de complicitate cu strainatatea pentru a angaja Statul sa declare razboi.

51. Caracterul incriminarilor propuse. Pericolul si imoralitatea razboiului.

CAPITOLUL IV. ALTE FAPTE CARE DAUNEAZA INTERESELOR COMUNITATII INTERNATIONALE 

52. Diferitele chestiuni pe care trebuie sa le avem in vedere pentru determinarea acestor fapte.

53. Presiunea in favoarea razboiului. Proiectul de Cod penal brazilian si roman. Propunerile Guvernului suedez.

54. Stirile false si documentele false. Propunerile guvernelor suedez si polonez. Alte propuneri. Rezolutia din 1931 a Adunarii Societatii Natiunilor.

55. Dispozitiile proiectelor de Cod penal cehoslovac, brazilian si roman in privinta reprimarii stirilor false care tulbura relatiile internationale.

56. Rezolutiile diverselor institutii.

57. Difuzarea de stiri false si de documente false este foarte sever reprimata in timpul razboiului. Stirile false care tulbura pacea publica. Dispozitiile legii franceze din iulie 1881. Necesitatea de a incrimina astfel de fapte cand acestea au tulburat relatiile internationale sau au facut sa creasca tensiunea intre anumite tari.

58. Propaganda care tinde sa suscite ura, dispretul si neincrederea fata de natiuni straine. Legislatiile care reprima ultragiile impotriva natiunii ofera posibilitatea unei extinderi a dispozitiilor penale existente in vederea reprimarii acelorasi fapte cand sunt indreptate impotriva natiilor straine.

59. Reprimarea unor asemenea fapte ar putea fi asigurata si prin extinderea dispozitiilor care exista in toate legislatiile si care au, in momentul de fata, drept scop reprimarea ofenselor impotriva sefilor Statelor straine. Proiectul de Cod penal roman.

60. Organizatiile care desfasoara o activitate care reprezinta un pericol pentru mentinerea pacii si a bunei intelegeri intre popoare. Faptul de a crea, de a participa si de a adera la asemenea organizatii. In toate legislatiile se pot gasi texte a caror actiune este susceptibila de a fi largita in asa fel incat si asemenea fapte sa intre sub incidenta legii penale. Alte dispozitii de introdus in legislatiile nationale.

61. Dispozitiile existente in diverse legislatii pentru reprimarea faptelor care provoaca tulburari in relatiile internationale. Codul penal Italian si proiectul de cod penal francez. Formule generale.

62. Dispozitii speciale.

63. Repercusiuni asupra dreptului penal ale prevederilor unei Conventii generale pentru reducerea si limitarea armamentelor. Anticipari interesante ale anumitor legislatii in domenii conexe.

64. Ranforsarea prin sanctiuni penale a prevederilor Conventiei ce urmeaza a fi incheiata in ceea ce priveste mai ales interzicerea aplicarii si folosirii armelor chimice si bacteriologice. Protectia populatiei civile. Anumite precedente ale tratatului de la Washington din 6 februarie 1922.

65. Adaptarea legislatiilor penale pentru a asigura imunitatea persoanelor care au dezvaluit incalcari ale Conventiei pentru dezarmare.

CAPITOLUL V. NECESITATEA UNUI ACORD INTERNATIONAL PENTRU REPRIMAREA ACTELOR INDREPTATE IMPOTRIVA ORGANIZARII PACII 

66. Propuneri in vederea incheierii unui acord international.

67. Problema speciala a reprimarii propagandei de razboi. Fara un acord international, nu poate fi reprimata propaganda de razboi ca delict al dreptului popoarelor. Diferenta dintre proiectele de Cod penal roman si brazilian, pe de o parte, si Codul penal polonez, pe de alta parte.

68. Necesitatea unui acord international chiar si in cazul in care nu s‑ar admite conceptul de propaganda de razboi – delict al dreptului popoarelor. Acest concept ar trebui, totusi, sa fie acceptat.

69. Rezolutiile diverselor institutii in favoarea incheierii unei Conventii internationale pentru reprimarea propagandei de razboi. Rezolutia din iunie 1933 a Comitetului pentru dezarmare morala.

70. Rezumatul problemei.

71. Necesitatea unui acord international pentru reprimarea celorlalte fapte indreptate impotriva organizarii pacii sau care pun in pericol relatiile internationale. Formule clare si precise pentru determinarea acestor fapte.

72. Caracterul juridic al acordului. Necesitatea unui sistem flexibil. Elaborarea unui Protocol facultativ si a unui Act special.

73. Concluzii.

ANEXA I. ANTE‑PROIECT ELABORAT DE DOMNUL PELLA PE BAZA MEMORANDUMULUI SAU 

ANEXA II. TEXTE PROPUSE DE CATRE COMITETUL JURIDIC