Recent, Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. – a trimis Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii o petitie prin care solicita CNCD sa sanctioneze autorizarea de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a unor abecedare discriminatorii fata de tati. Asociatia cerea M.E.C.T.S. sa schimbe continutul manualelor pentru a pune in evidenta complementaritatea tatilor si mamelor, importanta lor egala in cresterea si educarea copilului.
Analiza pe care T.A.T.A. a facut-o celor 4 abecedare este instructiva. Cuvantul „mama” si variantele (mamica etc.) apare de 108 in 60 de pagini, in timp ce cuvantul „tata”, de 40 de ori in 19 pagini. „Mama” este numita prima, iar „tata”, de abia la sfarsitul manualului. Mama „este parintele care conteaza, care merita sarbatorit si onorat, care se ocupa de cresterea si educarea lor”. Desi zeci de mii de tatici isi iau astazi concediul pentru ingrijirea copilului pana la doi ani, desi sute de mii de tati isi onoreaza conditia de tata, acestia „sunt ignorati de sistemul de invatamant romanesc, care continua sa discrimineze tatal si sa-l jigneasca grav si nemeritat”. Se adauga ignorarea completa a familiilor monoparentale, in care un barbat sau o femeie creste singur(a) copiii.
Trecem peste observatiile de detaliu facute pe marginea abecedarelor, pentru a cita comentariul de fond: „Cele patru manuale scolare fundamentale impun in continuare modele nocive despre societate, nesustinand familia si ignorand interesul superior al copilului. Ministerul de resort are obligatia sa promoveze complementaritatea dintre cei doi parinti si modelele parentale pozitive, pentru a ajuta societatea romaneasca sa progreseze, servind cu adevarat interesului public”. M.E.C.T.S. pare rupt de cerintele educatiei moderne, promovand in privinta familiei si a relatiei dintre parinti si copii, cum reclama T.A.T.A., „o mentalitate retrograda”. Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului demisioneaza de la obligatia de a ajuta copiii pentru viata, pentru realitatile specifice lumii in care vor trai.
Pledoaria pentru necesitatea schimbarii manualelor este convingatoare, iar ministerul are de dat explicatii la multe sau la toate observatiile T.A.T.A. Totusi, ramane deschisa intrebarea in ce masura aprobarea actualelor abecedare constituie o discriminare. De ce producerea unor astfel de instrumente de educatie cade sub incidenta O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare?
In analiza pe care o are de facut petitiei T.A.T.A., Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii urmeaza sa invoce una din sectiunile O.G. nr. 137/2000. Aceasta piesa normativa trateaza in mod diferit doua tipuri de manifestari: (i) actele, masurile, deciziile al caror caracter discriminatoriu rezulta din faptul ca au ca „scop sau efect” restrangerea, in conditii de egalitate a drepturilor omului; (ii) comportamentele de tipul formelor de exprimare care au „ca scop sau vizeaza” atingerea dreptului la demnitatea personala (art. 15). Desi in jurisprudenta CNCD aceasta distinctie nu este intotdeauna pusa in lumina, implicatiile ei sunt majore. In ce priveste primul tip de manifestare, pentru calificarea discriminarii existenta unui efect restrictiv este suficienta, chiar in lipsa intentiei. In al doilea caz, intentia („scopul sau vizarea”) reprezinta o conditie fara de care nu putem vorbi despre discriminare. Formularea aparte a art. 15 este intarita de prevederea de la art. 2 alin. (8). Aceasta atrage atentia ca prevederile ordonantei „nu pot fi interpretate in sensul restrangerii dreptului la libera exprimare…”.
Ar fi insa gresit sa includem abecedarele si mai general manualele intre formele de exprimare, chiar daca sunt scrise si vorbite. Am amintit categoria doar pentru a elimina speculatiile unei astfel de calificari. Statutul lor si lantul de decizii pe care le presupun plaseaza abecedarele (manualele) intre politicile publice. Ca atare, stabilirea caracterului lor discriminatoriu implica demonstrarea faptului ca au avut ca „scop sau efect”, in cazul dat, inlaturarea recunoasterii unor drepturi ale tatilor.
Pare greu de acceptat ca autoarele abecedarelor sa fi avut drept scop nedreptatirea tatilor. Nu exista nimic care sa poata proba o astfel de intentie. Recunoastem inertia, lipsa de profesionalism, dar nu reaua intentie specifica actului discriminatoriu.
Chiar daca nu exista intentia, ramane in picioare criteriul efectului. Au oare aceste abecedare un efect daunator asupra drepturilor tatilor? Atentionarea asociatiei, ca „generatiile viitoare sa nu mai sufere din cauza erorilor facute de predecesori” a fost sustinuta prin argumente. Dar este greu de facut corelatii cauzale intre continutul abecedarelor, impactul interactiunii din cadrul familiei si efecte pe termen lung in dezvoltarea asimetrica a atitudinii elevilor fata de parinti. Cum acest complex de dependente nu este evident, ramane un subiect al investigatiilor profesionale. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii nu reprezinta o comunitate de expertiza in evaluarea unor astfel de efecte. Petitia cheama CNCD sa rezolve o problema – implicatiile actualelor variante de abecedare asupra copiilor si, prin ricoseu, asupra tatilor – in care nu are competenta. Atributia apartine Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si in aceasta directie ar fi de indreptat legitima indignare a membrilor asociatiei T.A.T.A.
Situatia are o semnificatie mai generala. Discriminarile infecteaza viata sociala si individuala, motiv pentru care trebuie identificate si combatute. In acelasi timp, nu orice eroare, nu orice fapt ce merge prost reprezinta sau implica discriminare. Nu doar ca punerea arbitrara, peste o multime de lucruri din viata, a calificativului „discriminare” reprezinta un abuz care se plateste intr-un fel sau altul. Dar faptul compromite insasi valoarea notiunii. Atunci cand tot ce nemultumeste devine discriminare, reversul este ca nimic nu mai distinge discriminarea, ca practica specifica, intre alte comportamente daunatoare.
