Este indeobste cunoscut faptul ca si premiatii onoreaza premiile, nu doar invers. cEvenimentul marcheaza debutul acestei forme de recunoastere asumata de NRDO.
Insasi ideea acordarii premiului este legata de numele laureatului de azi. In anul 2014, Emil Moise obtinuse un succes remarcabil pentru drepturile copiilor din Romania, in particular, si pentru sanatatea democratica, pe lunga durata, a societatii romanesti, dintr-o perspectiva mai generala. El convinsese Curtea Constitutionala a Romaniei de necesitatea rasturnarii procedurii conform careia parintii elevilor minori, ori elevii majori, erau obligati sa depuna cereri pentru a fi scutiti de frecventarea orei de Religie. In hotararea sa din 12 noiembrie 2014, CCR s-a pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicata de Emil Moise fata de prevederea in materie a Legii educatiei nationale. Curtea a dat dreptate profesorului din Buzau si a stabilit ca sarcina de depunere a cererii sa cada in responsabilitatea elevilor/parintilor care doresc sa urmeze disciplina Religie. Insa drumul pana aici a insemnat ani de eforturi, de ingeniozitati necesare pentru ca Emil Moise sa ajunga a doua oara in fata CCR cu aceasta speta, de o argumentare si o pledoarie impresionante.
Acel succes a generat si sugestia, si dezideratul acordarii unui premiu al NRDO care sa onoreze realizari evident remarcabile pentru evolutia drepturilor omului in Romania, precum cea despre care vorbim. Reusita lui Emil Moise in fata Curtii Constitutionale a ajuns rapid in mass media datorita razboiului public pe care l-a declansat. Cateva saptamani, acesta a devenit principalul subiect al dezbaterilor publice. Profesorul din Buzau a fost invitat sa vorbeasca despre miza a ceea ce facuse, a fost citat, a fost onorat de mai multe organizatii. A ramas doar la cunostinta unui numar restrans de observatori efortul sau imens pentru transpunerea in practica a acelei decizii a CCR, actiunile sale desfasurate in acest scop pe tot parcursul anului 2015, care continua, de altfel, si astazi. Emil Moise a avut de infruntat o coalitie de interese redutabila: a Bisericii Ortodoxe Romane si a fortelor politice cu care BOR se afla in simbioza. Pledoariile sale in fata institutiilor, pregatirea unor procese impotriva persoanelor care desfid hotararea CCR, scrisorile trimise la inspectorate, la profesori, la militantii aceleiasi cauze, sutele de emailuri si telefoane prin care a dat parintilor sfaturi au cerut o imensa tenacitate.
Acest tip de revarsare de energie, care implica simultan abnegatie, stiinta si daruire, atat de pregnant vizibile in demersul lui Emil Moise, menit sa dea o fata ceva mai umana orelor de Religie din scolile publice reprezinta chiar viata de zi cu zi a profesorului. Cu un deceniu in urma, in anii 2005-2006, Moise lansase o alta campanie, privind practica intoleranta si discriminatorie a afisarii discretionare a simbolurilor religioase pe peretii institutiilor de invatamant public. Demersul sau care, ar fi de amintit, a infruntat „colegi” militanti predispusi la precautie, generase si atunci involburarea opiniei publice. Emil Moise a determinat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii sa adopte o interpretare istorica in aceasta materie. Prin interventiile sale, el a contribuit la aducerea in constiinta publica a unei situatii altfel aproape nepercepute, desi raspandite si atat de vizibile, la propriu.
Cu doar un an inainte, in 2004, Emil Moise convinsese Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii ca prevederile care interziceau transferul cadrelor didactice din mediul rural in cel urban sunt discriminatorii. A castigat propriul proces in aceasta cauza, iar urmarea a fost ca zeci de mii de educatori si profesori de la sate s-au putut bucura de dreptul de a concura echitabil si a se transfera. „Bataliile” lui Emil Moise au avut mai mereu o ampla miza publica. Acest instinct, al binelui comun, l-a determinat sa participe la miscarile de strada din timpul revolutiei si ulterior, sa se implice activ in monitorizarea corectitudinii alegerilor. A fost si este activ in combaterea discriminarii minoritatilor religioase – intre altele, si cu succes, in cazul adventistilor. A obtinut eliminarea tratamentului preferential, in favoarea avocatilor, la instantele de judecata.
Revin la actiunile sale destinate binelui copiilor. A strans si donat carti si reviste la biblioteci scolare, judetene si ale caselor corpurilor didactice. A organizat pentru elevi concerte de muzica clasica. A lansat un program de promovare a tenisului de camp. A pornit in cautarea unui copil vulnerabil, dintr-un sat departe de lume, cand a descoperit ca acesta are nevoie de interventia sa directa. Toate, fara vreun beneficiu material si infruntand, repetat, ostilitatea celor care nu inteleg, sau nu vor sa vada, ori au interesul ca lucrurile sa se intample asa cum pe nedrept se intampla.
Am spune, la capatul acestei enumerari, modeste in raport cu remarcabilele lui realizari, ceea ce a mai fost enuntat: Emil Moise este o personalitate specifica vremurilor moderne, dintre cele care au marcat drumul spre o democratie mai inclusiva. Cel mai mult, am sublinia, ne emotioneaza cum nimic altceva nu o poate face, preocuparea lui Emil Moise fata de copii, un devotament care capata dimensiunea uitarii de sine. Intr-o societate in care copiii sunt tratati, la nivel de masa, ca niste fiinte menite sa serveasca obiectivele maturilor, atitudinea sa este o adevarata lumina.
Cele amintite mai sus arata de ce Noua Revista de Drepturile Omului se considera onorata de a inaugura in anul 2016 Premiul sau, acordandu-l lui Emil Moise.
