In luna mai a.c., Coalitia pentru familie a anuntat strangerea a trei milioane de semnaturi pentru schimbarea art. 48 alin. (1) din Constitutie, pentru ca in legea fundamentala familia sa fie explicit tratata drept „casatorie liber consimtita intre un barbat si o femeie”. S-a dorit eliminarea oricarei ambiguitati fata de „cine se poate casatori cu cine?”, formularea actuala, care vorbeste despre consimtamantul dintre doua persoane, ar permite, s-a argumentat, sa se introduca prin lege posibilitatea casatoriei dintre persoane de acelasi sex. Cu ani in urma, cand tema casatoriei gay devenise vizibila in plan international, Parlamentul s-a grabit sa modifice Codul civil in acelasi sens. In felul lui, militantii pentru pastrarea inechitatii de tratament dintre majoritarii heterosexuali si minoritarii de orientare sexuala au dreptate. Din anul 2001, cand Olanda a adoptat prima lege de acest fel, si pana in luna aprilie 2016, lista tarilor care recunosc dreptul persoanelor de acelasi sex sa se casatoreasca s-a tot lungit, incluzand astazi Africa de Sud, Argentina, Belgia, Brazilia, Canada, Columbia, Danemarca, Franta, Islanda, Irlanda, Marea Britanie, Mexic, Norvegia, Noua Zeelanda, Portugalia, Spania, Suedia, Statele Unite, Uruguay. Tendinta in lumea democratiilor si, in particular, in Europa, este egalizarea tratamentului, erodarea actualului status quo de la noi fiind previzibila.
Se ridica intrebarea de ce Coalitia pentru familie a mers cu strangerea semnaturilor pana la cifra de trei milioane, si nu s-a multumit cu cele 500.000, minimul pe care-l cere legea (Legea nr. 189/1999 privind exercitarea initiativei legislative de catre cetateni)? Situatia se afla in conexiune cu o alta nedumerire: cum anume Comitetul de initiativa, care nu includea nicio personalitate de larg prestigiu public sa reuseasca o asemenea performanta in sase luni? Din Comitet (Nadia Tataru, Georgeta-Arsenia Stoian, Alina Tomi, Mariana-Liliana Georgescu, Tudor Sisu, Vlad-Constantin Mirita, Mihaela-Roxana Manuceanu, Sorin Lavric, Mihai Gheorghiu, Calin Diaconu, Pavel Chirila, Cornel Bratu, Liviu-Vasile Axinte, Constantin-Valer Necula, Bogdan-Ioan Stanciu, Mircea Tudor), doar doua persoane au avut o oarecare prezenta publica: Sorin Lavric, autor al unor lucrari despre Noica, cu rubrica la Romania literara, si presedintele comitetului de initiativa, Dan Gheorghiu, vicepresedinte al Legii studentilor in 1990 si apoi parlamentar pe lista PNTCD.)
Secretul acestui succes este unul al lui Polichinelle: dincolo de cele cateva mii stranse de voluntarii Coalitiei pentru familie in corturile lor menite sa ii faca vizibili se afla semnaturile stranse de biserici, in frunte cu Biserica Ortodoxa Romana. Preotii au cerut completarea formularelor pregatite in acest scop cand s-a mers pe la casele oamenilor, cum a fost de Boboteaza, cand oamenii au apelat pentru servicii religioase si chiar atunci cand au fost chemati la capatul unui bolnav. Mitropolitul Banatului, Ioan Selejan, a promovat actiunea la sfarsitul slujbei de Craciun, la Catedrala din Timisoara. De altfel, organizatiile membre ale Coalitiei pentru familie sunt aproape in totalitate organizatii religioase ori initiate de biserici. Enumerarea lor este relevanta, caci ne orienteaza spre identificarea unui centru de activism civic coalizat in promovarea unor teme religioase clasice: interzicerea avortului, indoctrinarea religioasa in invatamantul public, interzicerea educatiei sexuale. Iata lista: Asociatia „Parinti pentru Ora de Religie – APOR”; Asociatia „Alianta Familiilor din Romania”; Asociatia Familiilor Catolice din Romania „Vladimir Ghika”; Asociatia Familiilor Numeroase din Romania; Asociatia „Familia Traditionala” (Iasi); Asociatia Persoanelor cu Deficiente de Auz „Darul Sunetului” (Bucuresti); Asociatia „Intelege Autismul” (Arad); Asociatia Down Art Therapy (Tg-Jiu); Asociatia pentru Sanatate Mintala a Copilului „Sf. Serafim de Sarov” (Bucuresti); Federatia Nationala a Asociatiilor de Parinti din Invatamantul Preuniversitar; Asociatia Parintilor pentru o Educatie Sanatoasa (Bucuresti); Asociatia Parintilor Isteti; Societatea pentru Cultura si Stiinta „TOTEM”; Asociatia Juristilor pentru Drepturi si Libertati Fundamentale; Asociatia Dascalilor din Romania; Asociatia Ieromonah Arsenie Boca (Arad); Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni/Scoala Brancoveneasca (Constanta); Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani; Asociatia „Tineretul Ortodox Roman”; Asociatia Ortodoxia Tinerilor; Asociatia Christiana (Bucuresti); Asociatia pentru Revigorarea Traditiei – ART (Bucuresti); Asociatia „Rost”; Asociatia Mesterilor Populari din Moldova; Asociatia pentru Cultura „Alfa” (Fieni); Asociatia „Lacasuri Ortodoxe”; Asociatia PRODOCENS Media; Asociatia „Leeman Ahai” („De dragul fratilor mei”); Asociatia Interconfesionala „Unity in Values” (Rm. Sarat); Asociatia Ortodoxa „Sf. Imparati Constantin si Elena” (Siret). Se adauga cateva asociatii locale PROVITA.
La depunerea proiectului de lege pentru revizuirea art. 48 alin. (1) din Constitutie, initiatorii au vorbit despre „o premiera istorica, nationala si europeana” si despre un „trend european in acest sens”, iar pentru sustinerea tezei s-a facut referire la „succesul” consultarilor populare din Croatia si Slovenia.
Succesele reclamate nu au fost de fapt un succes si, in orice caz, prezentarea facuta de membrii Coalitiei pentru familie a fost grosier simplificata. Consultarea populara a dus la amendarea Constitutiei croate, dar faptul nu a facut decat sa determine adoptarea, la 15 iulie 2014, a unei „legi a parteneriatului pe viata” care asigura persoanelor gay aceleasi drepturi ca si cuplurilor heterosexuale casatorite. In Slovacia, la referendumul din 7 februarie 2015 au votat doar 21,4% din cetateni, iar pentru ca acesta sa fie declarat valabil ar fi fost nevoie de 50%. A fost ocazie ca premierul slovac si o parte din clasa politica sa se exprime critic cu privire la initiativa. Un referendum cu aceleasi intentii a avut loc si in Elvetia, in luna februarie 2016. Initiativa a fost respinsa prin vot. Si cum poate fi interzicerea casatoriilor intre persoane de acelasi sex „un trend” de vreme ce in Irlanda, in 2015, populatia a votat amendarea legii fundamentale pentru a o permite? In sfarsit, se adauga „revolutia” din Statele Unite in acelasi sens, realizata de catre Curtea Suprema a SUA.
Cu gandul la aceasta istorie, NRDO include doua materiale cu relevanta pentru tematica drepturilor LGBT. Unul este varianta in limba romana a cauzei Oliari et Alii c. Italia, oferita de Diana Botau. Un al doilea este documentarul lui Marius Mite privitor la eliminarea art. 200 din Codul penal roman, varful de lance in Romania a criminalizarii, timp de decenii, a relatiilor sexuale intre adulti care consimt. Nucleul central al cercetarii sale a fost arhiva Curtii Constitutionale Romane, dosarele pe acest subiect din anul 1994. Aducerea la lumina a faptelor de atunci este importanta si pentru ca repara unele prezentari care „reconstruiesc” istoria. Avem in vedere, in primul rand, datele dintr-un volum relevant pentru comunitatea LGBTQ de la noi: homoIstorii (Florin Buhuceanu, editura Maiko, Bucuresti, 2016) care trece sub tacere rolul APADOR-CH ca prima asociatie care a militat pentru apararea drepturilor persoanelor de acelasi sex in Romania. In particular, in 1994, APADOR-CH mobilizase organizatii interne si internationale pentru trimiterea de luari de pozitie la Curtea Constitutionala in favoarea eliminarii art. 200 din Codul penal. In schimb, statutul de „initiatori curajosi” a fost „cedat” Societatii Independente Romane a Drepturilor Omului care, in ciuda solicitarilor, la momentul dezbaterii constitutionale a evitat implicarea. Documentarul lui Marius Mite pune, ca urmare, lucrurile la punct.
NRDO
