Subliniem importanta a doua hotarari ale Colegiului CNCD publicate in acest numar al NRDO, care implica exercitiul libertatii de gandire, constiinta si religie. Prima raspunde unei petitii a Aliantei Romanilor Musulmani (ARM), depusa impotriva declaratiei din luna noiembrie 2009 a candidatului (atunci) la presedintie, Traian Basescu care, intr-o dezbatere electorala televizata desfasurata cu ocazia alegerilor, a sustinut: „[…] am crestinat un copil musulman si cred ca este una din cele mai bune fapte pe care le-am facut […]”.
A doua petitie, in numele Asociatiei Umaniste din Romania (AUR), vizeaza tot o luare de pozitie televizata, de data aceasta a deputatului PDL, William Gabriel Branza conform careia „Ateii sunt oameni periculosi”.
In ambele cazuri, Colegiul CNCD a stabilit, cu opinii disidente si concurente, ca nu este vorba despre acte de discriminare. Hotararile contin argumentul substantial, ca o ingerinta a Statului ar fi fost justificata daca ar fi existat orice element de incitare expresa la ura pe criteriul libertatii de constiinta. Asumand acest principiu, ca autoritate publica, Colegiul CNCD nu uita sa ceara ca, atunci cand politicienii se exprima in public, sa manifeste responsabilitatea corespunzatoare functiei de demnitate publica pe care o detin, sa evite comentarii care pot raspandi si conduce la cresterea intolerantei.
Cele doua cazuri difera si in continut si in raport cu radicalitatea solicitarilor enuntate de petenti. In vreme ce Alianta Romanilor Musulmani a dorit, prin petitia sa, interzicerea unor idei de tipul „A crestina un musulman este un fapt bun”, Asociatia Umanista Romana a pledat pentru o largire la maximum a libertatii de si exprimare. Opinia AUR a fost ca eventualele restrictii si sanctiuni fata opiniile de tip hate speech, mai ales cand privesc credinta si libertatea de gandire, constiinta si religie, trebuie sa faca obiectul unor decizii cu totul exceptionale. Daca AUR s-a adresat totusi CNCD, s-a intamplat pentru a obtine din partea institutiei o recomandare cu privire la persoanele nereligioase, adresate partidelor politice, Parlamentului, presei, Presedintelui Romaniei. Prin aceasta, AUR implica CNCD in sustinerea libertatii religioase, inclusiv dreptul de a nu fi adept al unei credinte. Dupa toate probabilitatile, AUR a incercat sa foloseasca manifestarea populista a deputatului William Gabriel Branza ca semnal de alarma cu privire la atitudinea societatii romanesti fata de persoanele necredincioase.
In ciuda distinctiilor de la suprafata, cele doua spete sunt unite prin decizia din 1993 a Comitetului pentru Drepturile Omului de la Geneva: „Articolul 18 protejeaza credintele teiste, non-teiste si ateiste, ca si dreptul de a nu profesa vreo religie sau credinta. Termenii credinta si religie trebuie sa fie ganditi intr-un sens larg. Articolul 18 nu se limiteaza in aplicarea sa la religiile traditionale ori la religiile si credintele cu caracteristici institutionale sau la practici analoage celor ale religiilor traditionale”.
Ideea implica, printre altele, faptul ca, odata sanctionat un discurs ofensator fata de o comunitate religioasa, pedeapsa trebuie aplicata si altora de aceeasi natura care priveste alte comunitati religioase si, de asemenea, pe atei, agnostici, non-teisti sau indiferenti. Principiul anterior este intarit printr-un alt comentariu al Comitetului pe marginea art. 18 al Pactului international privind drepturile civile si politice: existenta cultelor privilegiate „nu trebuie sa afecteze niciunul dintre drepturile garantate de Pact... si nici sa duca la vreo discriminare a aderentilor unor alte religii ori agnostici”.
Importanta crearii unei doctrine ferme a CNCD in chestiunea libertatii de gandire, constiinta si religie este sugerata de recente incercari de folosire a sistemului de combatere a discriminarii pentru a infrange discutia asupra naturii credintelor religioase ori a abuzurilor facute in numele credintei. Recent, Civic Media a anuntat depunerea unor plangeri la CNCD si CNA impotriva „distorsionarii grave a adevarului si insultarea fara jena a credinciosilor romani” prin reportajul intitulat: „Afaceri cu moaste, la cimitirul Giulesti: Cum sa scoti bani dintr-o ruda decedata”. Tema reportajului care nemultumise Civic Media („…pupatul oaselor poate fi o solutie pentru iesirea din criza? Da, cu conditia sa fii proprietarul moastelor”) nu era, evident, credinta, ci mercantilismul ascuns in spatele unor astfel de manifestari.
Cazul promovat astazi de Civic Media are in vedere cenzurarea radicala a opiniilor care ar afecta politica Inaltului cler. Asociatia ortodoxista militanta sustine eliminarea emisiunilor stiintifice de genul „Mitul existentei istorice a lui Isus” care duc la „jignirea majoritatii credincioase a romanilor”. In viziunea acesteia, in media nu are ce cauta o analiza banala prin evidenta ei precum: „Mitul lui Hristos nu are insa suport in cercurile academice din lume, in randurile carturarilor biblici si a istoricilor clasici. Nu este luata in considerare si este vazuta la pseudo-stiinta, fiind comparata cu alte teorii considerate ridicole care au aparut de curand: Pamantul este totusi plat, negarea Holocaustului si falsa aselenizare”.
Doctrina Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii are de facut fata varietatii, radicalismului si chiar confruntarii de discursuri motivate de credinte. Ea nu poate face abstractie de faptul ca petitiile adresate CNCD cu referire la opinii „ofensatoare”, eventual expuse in presa, au ca fundal cartile considerate de credinciosi drept „sfinte” care „sacralizeaza”, in numele credintei, violenta si excluziunea. Cum sa sanctionezi indoieli, ironii sau negari la adresa religiei, atata timp cat lasi sa circule pagini care invita la moartea necredinciosilor, izgonirea evreilor, lapidarea homosexualilor s.a.m.d.
Paradoxul actual, deloc specific Romaniei, e faptul ca in timp ce persoane si comunitati religioase acuza vehement cele mai nevinovate indoieli privind credinta lor, acestea promoveaza sistematic texte care cer cu nesat sangele fiintelor de alta identitate. Confuzia si instabilitatea prin care trec astazi democratiile – incipiente sau consolidate; vezi scandalul caricaturilor – rezulta (si) din lipsa de consecventa logica si de rigoare etica cu care opinia publica si institutiile au ajuns sa trateze atitudinea religioasa in raport cu alte corpuri de idei. Libertatea de exprimare presupune, cum citeaza cu insistenta Colegiul CNCD, indatoriri si responsabilitati. Or, nu poti construi o comunitate politica dreapta si pasnica atunci cand credinciosii si liderii religiosi sunt exceptati de la responsabilitatea care li se cere celorlalti membri ai societatii.
