La sfarsitul anului 2011, Guvernul a adoptat Strategia Guvernului Romaniei de incluziune a cetatenilor romani apartinand minoritatii romilor pentru perioada 2012-2020. Finalizarea ei reprezenta o obligatie a Romaniei fata UE. Anterior, la 5 aprilie 2011, Comisia Europeana transmisese Parlamentului European, Consiliului European, Comitetului Economic si Social European si Comitetului Regiunilor propunerea de Cadru UE al Strategiilor nationale de integrare a romilor pana in anul 2020.
Ca si titlul, Cadrul UE subliniaza ca implicarea UE nu inlocuieste responsabilitatea prima a statelor membre pentru realizarea unei schimbari in viata romilor cetateni ai acestor state. Comisia Europeana a cerut masuri clare si specifice destinate nevoilor populatiei roma, in masura sa compenseze actualele dezavantaje. A si identificat patru domenii evaluate de ea cruciale: accesul la educatie, angajarea in munca, conditiile de sanatate si locuirea.
In ce priveste educatia, cerintele considerate minimale de Comisie sunt finalizarea de catre copiii romi cel putin a scolii primare si introducerea unor programe tip „a doua sansa”. Privitor la angajare, au fost identificate ca prioritare formarea vocationala si micro-creditele. In minte cu statisticile care arata ca speranta de viata a romilor este cu circa 10 ani mai mica decat media europeana, iar mortalitatea infantila de la 2 la 6 ori mai mare, Cadrul UE cere urgenta in asigurarea serviciilor de sanatate, cu accent pe accesul femeilor si copiilor la servicii de calitate. Ar fi de inteles de ce capitolul destinat locuirii romilor contine mai ales deziderate. Cadrul UE a preluat cele 10 principii comune de baza ale incluziunii populatiei rome asumate la prima intalnire a Platformei Roma, din 24 aprilie 2009.
Comisia Europeana a promis participarea UE cu un fond de 26,5 miliarde de euro pentru perioada 2012-2010, destinat atat romilor din UE, apreciati la 6.172.800, cat si celor din afara Uniunii, in numar de 5.084.100. Insistenta Comisiei de a adapta strategiile la marimea populatiei roma existente sugereaza o proportionalitate in finantarea statelor membre. Cat ar reveni romilor din Romania?
Cifrele luate ca referinta pentru numarul romilor din Romania sunt cele cu care lucreaza Consiliul Europei, i.e., valoarea din recensamant, de 535.140, o valoare minima de 1.200.000, una maxima de 2.500.000, si media, 1.850.000, care ar corespunde unui procent de 8,32% din populatie. „Oficial”, pentru UE, romii din Romania reprezinta circa 30% din toti romii din Uniunea Europeana si 16,5% din romii europeni. Guvernul Romaniei poate spera sa obtina de la UE un ajutor pentru Strategia sa nationala care se indreapta undeva, spre 100 de milioane de euro anual – in functie de cum se repartizeaza sumele pentru romii din afara si dinauntrul UE.
Este o suma foarte mare pentru posibilitatea de absorbtie, cu siguranta, mica fata de nevoile unei schimbari profunde a vietii comunitatilor de romi. Care a fost raspunsul Guvernului la aceasta mobilizare europeana?
Strategia Guvernului Romaniei publicata in Monitorul Oficial la 4 ianuarie 2012 are un fel de preambul, o compilatie de date privind situatia romilor preluate din recensamant, de la Comisia Prezidentiala pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice, anchete ministeriale si Barometrul Incluziunii Romilor. Strategia propriu-zisa preia pana la detaliu cadrul definit de documentul european invocat mai sus. Apoi, defineste deziderate si promisiunea de a identifica, sprijini, organiza, elabora proiecte menite sa atinga obiectivele Strategiei de incluziune.
Apar in ultima parte si cateva componente care ar reprezenta o adevarata strategie guvernamentala. Spre exemplu, stabilirea de indicatori. Sunt identificati cativa, dar acestia sunt deconcertanti: cresterea numarului de programe de formare a cadrelor didactice in domeniul educatiei inclusive cu 30%; cresterea numarului copiilor romi care urmeaza programe ajutatoare pentru terminarea scolii primare cu 30%. Cum ramane cu imperativul legii romanesti in vigoare, ca si apelul UE, de a se obtine frecventarea claselor primare de toti copii romi?
Pentru perioada 2012-2015, se prevede un program pilot pentru construirea a 300 de locuinte. Un alt capitol promite construirea a 5.000 de locuinte. Ce relevanta au aceste cifre cand 2,7% din populatia roma locuieste in spatii improvizate? Ce succes are cresterea cu 60.000 a numarului de romi angajati, raportata la numarul celor fara ocupatie? Are rost sa lansezi strategii nationale si europene pentru astfel de obiective?
Strategia anunta alocarea pentru primii trei ani a aproape 235 de milioane de lei, din surse de la bugetul public, din fondurile administratiei locale, din surse externe rambursabile si nerambursabile. Circa 55 de milioane de euro. Am aratat ca numai finantarea UE ar urma sa ajunga pentru aceeasi perioada la valori de cateva ori mai mari. Nu se pot gandi cum trebuie politici publice fara ajustarea activitatilor la finantarea europeana. Nici nu se poate construi o strategie lipind program la program, o data cu atragerea resurselor.
Cele cateva cifre explica impresia generala lasata de Strategie: proiect facut in graba, fara viziune de ansamblu, cu activitati gandite meschin, un fel de a ne face ca ne ocupam de o tema. Or, „tema” are proportii considerabile: cum poate fi schimbata viata unei comunitati rome estimata la circa 1.850.000 de oameni, in puternica crestere numerica, departe, foarte departe de exigentele de viata ale secolului XXI? Autorii Strategiei nu par sa se fi gandit la un astfel de obiectiv. (NRDO)
