Apneea indusa in timpul somnului si tulburarile respiratorii de somn se refera la oprirea sau reducerea fluxului de aer in caile aeriene cu sau fara obstructia cailor aeriene superioare. In prezenta unei cai aeriene colapsibile din punct de vedere anatomic, pierderea tonusului cailor aeriene superioare compensator in timpul somnului duce la obstructia caii aeriene la nivelui faringelui. La randul lui subiectul care doarme are abilitatea de a compensa aceasta obstructie a caii aeriane, acest lucru determinand gradul de ciclicitate al acestor evenimente.
Sindromul de apnee de somn de tip obstructiv (SASO) este cea mai frecventa tulburare respiratorie in timpul somnului la om. Studiile recente indica din ce in ce mai frecvent ca SASO este un factor de risc independent pentru aparitia hipertensiunii arteriale, bolii ischemice coronariene sau accidentelor vasculare cerebrale si in general pentru cresterea morbiditatii si mortalitatii cardio-vasculare sau pentru moartea subita. Somnolenta diurna este un simptom frecvent al pacientilor cu SASO putand determina un risc crescut pentru accidentele rutiere.
Obezitatea este o caracteristica comuna a pacientilor cu SASO. Prevalenta crescanda a obezitatii in ultimele decade din tarile dezvoltate, cu cresterea rapida mai ales a prevalentei obezitatii clinic severe a dus la cresterea incidentei SASO de la 40% pana la 90 % in populatia obeza, cresterea ca si pierderea in greutate influentand direct proportional severitatea SASO.
Importanta diagnosticarii si tratarii SASO si a conditiilor asociate la pacientii obezi in perioada perioperatorie cu asigurarea sigurantei lor sunt recunoscute pe scara larga. Pentru pacientii obezi cu SASO, perioada perioperatorie este cunoscuta a avea multe provocari. Posibilitatea aparitiei complicatiilor respiratorii postoperator ca atelectazii, pneumonie, hipoxie la pacientii obezi ce sufera orice tip de interventie chirurgicala este crescuta.
De multe ori SASO nu este diagnosticat, si asocierea cu utilizarea drogurilor anestezice cu durata lunga de actiune si mai ales a opioizilor, precum si un nivel scazut de monitorizare postoperatorie a condus de-a lungul timpului la dezastre denumite de specialistii americani: ―Mort in Pat‖- (―Dead in Bed)
Cum numarul de pacienti obezi este in crestere, din ce in ce mai multi dintre ei vor avea un risc vital crescut pentru aceste potentiale complicatii pulmonare sau cardiace. In plus, anaestezistii trebuie sa considere pacientii cu SASO ca un factor de risc pentru obstructia faringiana postoperatorie indiferent de prezenta somnolentei diurne ca simptom clinic, cu impact pe prognosticul anestezico-chirurgical al pacientilor operati.
La pacientii obezi cu SAS tratamentul cu CPAP (presiune pozitiva continua in caile aeriene) preoperator imbunatateste semnificativ toleranta la efort si reduce necesitatea intubarii, incidenta pneumoniei, infectiei si sepsis-ului la pacienti care au dezvoltat hipoxemie acuta dupa chirurgia abdominala majora electiva.
De asemenea pacientii care se prezinta pentru chirurgie si au suspiciune crescuta sau sunt diagnosticati cu SASO sever trebuie sa urmeze un protocol terapeutic incluzand, anestezia si recomandarile postoperatorii de management si monitorizare cum ar fi admisia postoperatorie in unitatea de terapie intermediara de ingrijire postoperatorie sau chiar in terapie intensiva cu monitorizare complexa in cazuri selectionate.
Scopul acestei monografii este de a sintetiza elementele de diagnostic si tratament ale apneei de somn la pacientii obezi , precum si descrierea catorva cateva studii care au avut drept scop: Stabilirea unui protocol in scop diagnostic al SAS precum si al severitatii lui, la pacientii cu obezitate,care se prezinta pentru interventii chirurgicale, usor de aplicat.
Stabilirea unui protocol terapeutic pe care trebuie sa il parcurga pacientul, utilizabil in orice sectie anestezico-chirurgicala unde sunt tratati pacienti obezi cu apnee obstructiva in somn.
In concluzie, aceste protocoale ar putea aduce beneficia semnificative pentru a maximiza siguranta pacientilor obezi cu apnee in somn supusi unei interventii chirurgicale. De asemenea, verificarea protocoalelor propuse si testate prin studii randomizate ulterioare sau un studiu multicentric ar putea genera aplicabilitatea lor generala.
