Lucrarea de fata abordeaza un subiect deosebit de dezbatut si, in aceeasi masura, controversat, cu precadere in ultimii ani, referitor la tehnica investigativa reprezentata de interceptarile si inregistrarile audio sau video utilizate in cadrul unui proces penal.

Dezbatut, inclusiv de mass-media, deoarece acest procedeu probatoriu modern de cercetare permite, prin specificul sau, aflarea unor date sau situatii care nu pot fi obtinute pe alte cai si care, de multe ori, probeaza aproape singure savarsirea unor fapte de natura penala.

Controversat, deoarece, fiind un mijloc de investigare ascuns, prin natura respectiva naste numeroase discutii sau polemici cu privire la punerea sa in practica si la respectarea ori nerespectarea legislatiei, inca perfectibila, care il reglementeaza.

Numeroasele abordari noi pentru literatura juridica romaneasca legate de materia cercetata, printre care amintim consecintele, remediile si sanctiunile care vizeaza nerespectarile dispozitiilor legale referitoare la diversele operatiuni efectuate cu inregistrarile audio sau video judiciare sau analiza acelor interceptari care au ca obiect raporturile avocat – client, jurnalist – sursa s.a.m.d., dar si tratarea cu maxima minutiozitate a aproape tot ce este legat de subiectul aprofundat, din perspectiva practicianului, fac din prezenta lucrare una dintre cele mai complete aparitii editoriale pe aceasta tema, adresata tuturor categoriilor de juristi, fie acestia penalisti ori nu, dar, de ce nu, si acelora, nu putini, pur si simplu interesati de functionarea legala si corecta a mecanismelor interceptarilor de sunete si de imagini utilizate in scop judiciar.