Alexandru G.  Djuvara

20 decembrie 1858, Bucuresti – 1 februarie 1913, Bucuresti

Studii secundare la Liceul „Louis Le Grand” din Paris. Licentiat al Facultatii de Drept din Paris. Laureat al sectiunii de Drept public si istoric din cadrul Scolii Superioare de Stiinte Politice din Paris (1885). A facut studii de pictura la scoala lui Théodore Rousseau, de la Barbizon.

Deputat in Parlamentul Romaniei (1884, 1887, 1890, 1894). Ministru al Justitiei (13 martie 1897 – 4 ianuarie 1898). Ministru al Industriei si Comertului (2 iunie – 1 noiembrie 1909). Ministru al Afacerilor Straine (1 noiembrie 1909 – 28 decembrie 1910). Avocat in Baroul de Ilfov.

Raportorul legii asupra judecatoriilor de ocoale (1896). Autor al mai multor studii si brosuri cu subiect juridico-politic: Idealism si naturalism. Cercetari critice (1883), La Rusie et la crise bulgare (1886), In contra taxei licentelor (1888), Cercetari economice. Tariful general al drepturilor de vama (1892), La Lutte des nationalités. Hongrois et Roumains (1895), Tariful general al drepturilor de vama (1892), Idei si tendinte (1903), Meseriile si munca nationala (1908), Industria nationala (1908) etc.

Orator exceptional, a publicat o parte din pledoariile sale: Succesiunea Momolo-Cardini. Rezumat dupa apararea prezentata Curtii de Apel Sect. II de D-nii advocati Antonescu Mihail, Djuvara Alexandru si Lecca Constantin, din partea mostenitorilor de sange al defunctei Ecaterina Momolo-Cardini (1904). A debutat cu versuri in revista „Literatorul”. Fondator al ziarelor „L’Etoile Roumaine” (1885) si „La liberte roumaine”.  

Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008