Elementele cookie ne ajuta sa livram serviciile noastre. Utilizand site-ul hamangiu.ro, sunteti de acord cu folosirea modulelor cookie.
Descarca oferta
Constantin C. Arion
18 iunie 1855, Bucuresti – 27 iunie 1923, Bucuresti
Studii secundare in Bucuresti. Licentiat al Facultatii de Drept din Paris. Doctor in drept al Universitatii din Paris cu teza De la puissance paternelle à Rome, en France et en Roumanie (1878). Diplomat al Scolii de Stiinte Politice din Paris.
Sef de cabinet al lui Vasile Boerescu, ministru al Afacerilor Straine (1880). Director al diviziunii Afaceri politice din cadrul Ministerului Afacerilor Straine (1880-1881). Avocat in Baroul de Ilfov (1881). Deputat si senator. Presedinte al Adunarii deputatilor. Ministrul Cultelor si Instructiunii Publice (7 iulie 1900-13 februarie 1901; 29 decembrie 1910-14 octombrie 1912). Ministru de Interne (28 martie 1912-14 octombrie 1912). Ministrul Afacerilor Straine (29 martie - 14 octombrie 1912; 5 martie - 24 octombrie 1918). Ministrul Agriculturii si Domeniilor (5 aprilie 1913 - 4 ianuarie 1914). Vicepre sedinte al Consiliului de Ministri (4 iunie - 24 octombrie 1918). Prodecan al Facultatii de Drept din Bucuresti (decembrie-iunie 1919). Profesor suplinitor de Drept comercial la Universitatea din Bucuresti (1883-1886). Profesor titular la catedra de Drept comercial a Facultatii de Drept din Bucuresti (1913-1923).
In scurta sa cariera didactica, el fost autorul unor Lectii asupra transporturilor (1913) si a unui Curs de drept comercial (1915) asupra societatilor comerciale. Opera sa reprezentativa este lucrarea Elemente de drept comercial (Bucuresti, 1920), in care a analizat probleme controversate precum existenta unui concept unic asupra actului de comert. Impreuna cu Gheorghe Panu si Take Ionescu, a publicat o lucrare referitoare la diferite aspecte ale proprietatii imobiliare (Despretuirea proprietatii urbane. Chestiuni interesante cu notiunile cele mai utile pentru proprietarii de case, 1902). A publicat mai multe brosuri, al caror text l-a prezentat in cadrul unor conferinte publice sustinute la Ateneul Roman: Statul antic si statul modern (1884), Despre prejuditii (1886), Bogati si saraci (1890).
Ca avocat a publicat concluziile depuse in procesele importante: Concluzii din partea doctorului C. Ioanid cu Primaria Capitalei relativ la imobilul din Calea Victoriei 100 (1901), Concluzii din partea apelantilor Obedeanu in proces cu Ministerul de Razboi (1908), Concluzii din partea lui Froim Fischer in proces cu orasul Dorohoi (1908). Membru de onoare al Academiei Romane (21 mai 1912).
Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008
