Constantin G. Dissescu

8 august 1854, Slatina – 11 august 1932, Bucuresti

Studii secundare la Colegiul „Sfantul Sava” din Bucuresti. Licentiat al Facultatii de Drept din Paris (1875). Doctor in drept al Universitatii din Paris cu teza De la puissance du mari sur le personne et les biens de la femme (1877).

Judecator supleant la Tribunalul Ilfov (1878). Deputat si senator in Parlamentul Romaniei. Avocat in Baroul de Ilfov. Avocat al statului (1892-1895). Decan al Baroului de Ilfov. Ministru de Justitie (11 aprilie 1899-7 iulie 1900). Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice (24 octombrie 1906-12 martie 1907, 14 octombrie 1912-4 ianuarie 1914).

Raportorul Constitutiei Romaniei din anul 1923. Delegatul permanent al Romaniei in Comitetul Uniunii Interparlamentare (1905-1926). Profesor la catedra de Drept penal, procedura penala si civila a Facultatii de Drept din cadrul Universitatii din Iasi (aprilie-octombrie 1882). Profesor la catedra de Drept constitutional si administrativ a Facultatii de Drept din cadrul Universitatii din Bucuresti (1882-1926). Profesor onorar (1926-1932). Decan al Facultatii de Drept din Bucuresti (1909-1912).

Considerat „creatorul ramurei dreptului constitutional si administrativ roman” (M. Oroveanu). Intre anii 1890 si 1891, a publicat Cursul de drept public roman, o vasta lucrare in trei volume in care trateaza principiile si institutiile dreptului constitutional (volumele I si II) si ale dreptului administrativ (volumul III).

Cercetarile sale se caracterizeaza prin folosirea metodei comparativ-istorica: Istoria si principiile dreptului public roman. Dreptul constitutional (1903), Introducere la studiul dreptului constitutional (1911), Dreptul constitutional. Istoria dreptului public, dreptul public comparat, teoria generala a statului, dreptul constitutional al Romaniei (1915).

Autor al unor studii de istorie a dreptului (Originea si conditiunea proprietatii in Romania, 1889; Originile dreptului roman, 1899) si de teorie si sociologie juridica (Ce influenta are cultura occidentala asupra moralitatii si criminalitatii, 1893; Ideea de drept si fundamentul ei. Introducere la studiul dreptului, 1911; Ce este enciclopedia dreptului, Bucuresti, 1915).

A publicat mai multe brosuri in care a analizat diverse probleme politice si juridice ale societatii romanesti: Parere asupra reformei executiunii silite (1881), Chestiunea revizuirii legii electorale (1883), Partidele intr-un stat constitutional (1884), Opiniunea publica (1885), Legea minelor (1895), Conditia juridica a dreptului de farmacie (1909) etc. In calitate de Ministru al Justitiei a inaugurat o ampla reforma a Codului de procedura civila: Avant-propos. Code de procédure civile promulgué le 14 martie 1900 (1900). Director al revistei „Dreptul” (1901-1932).  

Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008