Constantin N. Brailoiu

1809, Craiova – 19 iunie 1889, Bucuresti

Studii liceale la Sibiu. Studii de drept la Paris si Geneva. Avocat in Baroul Bucuresti. Magistrat: procuror la Divanul judecatoresc din Bucuresti (1834), procuror la Tribunalul de Comert (1840), presedinte al Curtii de Comert. Deputat (1842). Director al Eforiei Scolilor (1848). Membru al Comisiei Centrale din Focsani (1859). Ministru de Justitie (aprilie 1861, ianuarie-iunie 1862). Deputat si senator (1866, 1869, 1871). Primar al orasului Bucuresti (1873). Profesor de drept penal si procedura la Colegiul „Sfantul Sava” din Bucuresti.

Cursurile sale s-au pastrat, intr-o forma incompleta, in manuscris. A tradus in limba romana legiuiri romanesti redactate in limba greaca: Pravilniceasca Condica a domnului Alexandru Ioan Ipsilanti (1841) si Legiuirea Caragea (1854). In anul 1865, Legiuirea Caragea a fost republicata intr-o forma Completata cu legile ce au modificat-o, si alte dispozitii legislative speciale, decrete domnesti si circulare ministeriale, insotita si cu Codul politic al Principatelor Unite Romane.

A fost unul dintre primii juristi romani care a publicat coduri si culegeri de legi: Condica de Comerciu a fiarii Romanesti (1858), Colectiune de legi, ordonante si decrete domnesti (1867). Publicist important, a condus ziarele „Albumul stiintific si literar” si „Conservatorul progresist”.  

Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008