*** 1870, *** - *** 1928, ***
Absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti (1891), a activat ca secretar general in cadrul Ministerului Justitiei, fiind membru in diferite comisii de unificare legislativa. A fost membru al Institutului Social Roman, presedinte al sectiei juridice la Institutul de Stiinte Administrative si consilier la Inalta Curte de Casatie si Justitie (1920).
Activitatea sa a fost legata de Consiliul Legislativ interbelic, Corneliu Botez fiind initiatorul unui anteproiect de lege (1920) privind organizarea unui consiliu legislativ permanent. A facut parte din primul consiliu din ianuarie 1926.
Contributia sa la unificarea Codului de Procedura Civila, privind in special competenta instantelor, capacitatea partilor, actiunea si comunicarea ei, intampinarea, sedintele si politia lor, ordonantele prezidentiale, asigurarea probelor a fost manifest apreciata de Alexandru N. Gane, in calitate de Presedinte al Consiliului Legislativ, dar si de bun prieten.
Dintre lucrarile sale, abordand diferite aspecte de drept, amintim: Conditiunea juridica a mostenitorilor neregulati, (1891), Gajul in dreptul roman si roman, (1896), Caracterele luptei pentru drept si secretul profesional, (1897), Dreptul si societatea, (1897), Evolutia dreptului in legislatia germana, (1921), Arbitrariul administrativ si legalitatea, (1926).
A fost preocupat de activitatea judecatoreasca, elaborand o serie de culegeri de practica judiciara: Codicele de sedinta, (1902), Codicele de sedinta, vol. II, (1907), de studii deontologice: Icoana judecatorului de ocol, (1911), Magistratura, (1919), precum si unele culegeri de legislatie: Lege asupra taxelor de timbru, (1904), Noul codice, (1908), Noul codice, (1922–1925), Legiuiri silvice, (1923), Lege asupra taxelor de timbru, 2 vol., (1925–1927).
Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008