Damaschin T. Bojinca

1802, Garliste-Banat – 17 august 1869, Dumbraveni-Botosani

Studii primare si liceale la Oravita. Studii filosofice la Seghedin si juridice la Academia de Drept din Oradea.

Avocat la „Inalta Tabla Craiasca a Ungariei si Alaturatelor ei Parti” din Budapesta. Jurisconsult al statului in Moldova (1833-1861). Mare paharnic (1835-1841), ban (1841-1848) si aga (1848-1869) in Moldova. Ministru al Justitiei (1860-1861).

In calitate de jurisconsult, impreuna cu Christian Flechtenmacher, a tradus in limba romana Condica Tivila a Moldovei si a realizat un „dictionar de talmacire a cuvintelor tehnice din alte limbi formaluite dupa firea limbii nationale” (1833). Rector al Seminarului Veniamin din Iasi (1834-1839; 1840-1841).

Incepand cu anul 1841 a fost profesor la Academia Mihaileana, unde a predat cursuri de drept roman, de drept civil general, de drept civil al Moldovei, si, probabil, de filosofie a dreptului si de drept penal.

A elaborat lucrari, ramase in manuscris, de drept roman (Invatatura legilor imparatesti, 1833-1834; Istoria legislatiei romane, f.a.) si un curs de drept penal, de inspiratie beccariana. Autorul sau traducatorul mai multor studii si lucrari de istorie antica si de istorie medievala romaneasca: Istoria lumii pe scurt de zidirea ei pana in anul acesta (1829), Viata lui Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovei si Printip in Imparatia Ruseasca (1829), Istoria lui Radu Serban, Printipul fiarii Romanesti, din familia Basarabilor (1829), Vestitele fapte si perirea lui Mihai Viteazul, Printipul fiarii Rumanesti (1830), Anticile romanilor acum intaia oara in romaneste scrisa (1832-1833), Istoria romanilor (1834), O istoriuta (1834).

A fost considerat de generatia sa „omul cel mai invatat si mai destoinic in ceea ce priveste stiinta pravilelor si justa lor aplicare” (Gh. Ungureanu).  

Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008