Prezenta monografie, care inglobeaza munca de aproximativ un an si jumatate desfasurata in cadrul unui proiect de cercetare postdoctorala la Facultatea de Drept din cadrul din Universitatii de Vest din Timisoara, a fost gandita ab initio intr-o viziune preponderent practica, firul argumentativ fiind construit in jurul deciziilor fundamentale pronuntate in aceasta materie de instante prestigioase de la nivel european si international, perspectiva de drept comparat fiind singura care poate reliefa in mod autentic profunzimea institutiei cercetate, dar si lacunele, viciile si punctele forte ale reglementarii nationale propuse de noul Cod de procedura penala.

Prioritar, reperele de drept comparat au vizat atat jurisprudenta Curtii Supreme americane, cat si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, nefiind neglijate reglementarile principalelor state cu traditie juridica in recunoasterea dreptului la tacere si la neautoincriminare, dandu-se posibilitatea cititorului nu doar de a lua cunostinta de acestea, dar si de a urmari, comparativ, realitatile actuale din sisteme procesual penale cu filosofii substantial diferite. De asemenea, sunt aduse in atentia cititorului si principalele surse bibliografice internationale in aceasta materie, fiind puse in discutie opiniile controversate exprimate asupra unora dintre problemele generate in procesul de corecta interpretare si aplicare a dreptului la tacere si la neautoincriminare.

Fata de vastitatea temei, prezenta lucrare poate constitui un semnificativ pas inainte in cercetarea acestei institutii juridice in doctrina noastra post-decembrista, prea putin preocupata de analiza de detaliu a acestei institutii de prim rang in contemporaneitatea procedurii penale.