Gheorghe Costaforu

26 octombrie 1820, Bucuresti - 28 noiembrie 1876, Bucuresti

A urmat studiile liceului Sfantul Sava din Bucuresti, iar apoi studiile de drept la Paris, fiind primul roman care obtine titlu de doctor in drept in Capitala Frantei, cu teza De acquirenda, retineinda vel omittenda possessione (1850).

A activat ca judecator la Tribunalul Ilfov, ulterior fiind numit de Eforia scolilor profesor de condica civila si de procedura civila - drept judecatoresc si de procedura - la vechea Scoala de legi din Iasi (1851).

A ocupat diferite demnitati de stat: membru al Curtii de Casatie, presedintele Curtii apelative de comert din Bucuresti, diplomat, ministru al justitie (1871) si ministru al afacerilor straine (1871- 1873), fiind si un activ membru al clasei politice postunioniste.

A facut parte din Partidul Conservator si a avizat favorabil la lovitura de stat a lui Alexandru Ioan Cuza (1866). Datorita functiilor detinute, a activat intens in domeniul legiferarii, participand la Comisia de elaborare a legii profesiei de avocat (1851), apoi la legea privind inamovibilitatea corpului judecatoresc si organizarea Curtilor de Apel (1868-1870).

Ca ministru al justitiei, a coordonat redactarea unei legi privind organizarea judecatoreasca si activitatea instantelor (1871).

A fost profesor de drept si rector al Universitatii Bucuresti (1864-1872). In calitate de magistrat si profesor va elabora, dupa modelul magazinelor engleze, primul volum din Magazinul Judecatoresc, cu tema Despre Drept si Dreptate, un fel de enciclopedie pentru uzul juristilor si a marelui public, precum si o brosura Notiuni istorice asupra legislatiunilor noastre, similara cu cea a austriacului Neigebauer.  

Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008