Ideea scrierii unei lucrari care sa cuprinda date si informatii din domeniul dreptului penal al afacerilor, utile managerilor si executivilor din cadrul organizatiilor economice, a aparut ca urmare a constatarii nevoii si lipsei de pe piata a unui astfel de instrument.
Ghidul omului de afaceri. Cunoasterea si prevenirea riscurilor de natura penala este o carte scrisa in scopul informarii persoanelor care conduc afaceri sau care sunt implicate in activitatea economica. Autorii doresc sa puna la dispozitia intreprinzatorilor informatii sau date menite sa le faciliteze acestora cunoasterea dispozitiilor legale penale aplicabile in domeniul afacerilor, in scopul prevenirii riscurilor de natura penala.
Lucrarea de fata este destinata, in principal, oamenilor de afaceri, adica persoanelor care initiaza, finanteaza, conduc sau supravegheaza, intr-o forma sau alta, fie direct, fie indirect, intreprinderi.
Informatiile cuprinse in acest ghid sunt utile nu numai pentru oamenii de afaceri, ci si pentru alte categorii de persoane implicate in activitati lucrative, cum sunt cele care detin functii sau exercita activitati in domeniul resurselor umane, contabilitatii, marketingului ori care indeplinesc sarcini executive in cadrul unei companii sau organizatii economice. Prin materialul cuprins in acest Ghid, am urmarit sa aducem la cunostinta celor interesati, intr-un limbaj cat mai apropiat de cel comun si accesibil, continutul actelor normative ce reglementeaza raspunderea penala pentru fapte comise in domeniul afacerilor sau in legatura cu desfasurarea activitatilor economice. In plus, cei interesati vor gasi si alte informatii necesare sau utile pentru derularea in bune conditii a activitatii (spre exemplu, proceduri de integritate si anticoruptie).
Analizand gradul de cunoastere a legii penale aplicabile in materia afacerilor de catre managerii si executivii din cadrul intreprinderilor, se constata o realitate usor surprinzatoare, respectiv necunoasterea sau cunoasterea necorespunzatoare a dispozitiilor legale penale din domeniul afacerilor. Pe baza propriei experiente, am constatat ca sunt oameni de afaceri care nu cunosc dispozitiile penale din materia prevenirii si combaterii evaziunii fiscale, spalarii banilor sau coruptiei in mediul privat. Explicatia ignorarii sau a cunoasterii insuficiente a legislatiei penale din domeniul economic este aceea ca oamenii de afaceri sunt prevalent orientati spre scopul pentru care desfasoara activitatea – obtinerea de profit – si mai putin sunt atenti sau preocupati de chestiuni care nu par a contribui, cel putin direct, la obtinerea de plusvaloare. Intr-adevar, lipsa unei preocupari speciale a intreprinzatorilor in ceea ce priveste dobandirea de informatii din domeniul juridic este o realitate care nu poate fi trecuta cu vederea, deoarece persoanele care investesc resurse in afaceri vizeaza, aproape fara exceptie, realizarea unor avantaje materiale. Cum spuneau romanii: finis mercatorum est lucrum (finalitatea intreprinzatorului este profitul).
Oamenii de afaceri trebuie sa posede un minimum de informatii referitoare la dispozitiile legale penale aplicabile in domeniul economic. Indraznim sa spunem ca detinerea unor cunostinte din domeniul legislatiei penale aplicabile materiei afacerilor este esentiala pentru persoanele care conduc afaceri sau care sunt implicate la diferite niveluri in activitatea economica, fie in actul decizional, fie in cel de supraveghere sau control, deoarece exista riscul ca activitatea pe care o deruleaza sa intre in coliziune cu legislatia penala. Persoanele care investesc resurse in afaceri, chiar daca la momentul realizarii investitiei nu au fost, in timpul implementarii acesteia ar trebui sa fie preocupate atat de cunoasterea realitatilor economice specifice domeniului in care activeaza sau contextului economic general, cat si de cunoasterea reglementarilor privind evaziunea fiscala, spalarea banilor, coruptia in afaceri, criminalitatea gulerelor albe, concurenta neloiala, raspunderea penala a companiilor etc.
La fel ca in organizatiile din mediul public, si in cadrul organizatiilor private pot fi intalnite fapte ilicite grave, precum coruptia, hartuirea, santajul, amenintarea, faptele contra patrimoniului prin nesocotirea increderii, fraudele informatice sau operatiunile frauduloase cu instrumente de plata electronica, faptele de evaziune fiscala, spalarea banilor, faptele contra consumatorilor sau de concurenta neloiala, faptele contra integritatii si confidentialitatii sistemelor sau datelor informatice, falsurile, faptele privind relatiile de serviciu, securitate si protectie in campul muncii, faptele contra regimului juridic privind societatile, faptele privind regimul vamal, fraudele contra intereselor financiare ale UE etc.
Mijloacele de drept penal si extrapenal aflate la indemana factorilor cu rol in prevenirea, descoperirea si sanctionarea persoanelor care comit fapte ce afecteaza integritatea companiilor care deruleaza afaceri private sunt cele prevazute in legea penala (Codul penal, Codul de procedura penala etc.), dar si in alte acte normative, cum sunt cele din domeniile muncii, fiscal, al societatilor etc. Instrumentele de natura penala si extrapenala legale, desi au o contributie substantiala, trebuie si sunt completate cu alte mijloace, care tin in principal de politica organizatiilor private interesate – la randul lor – de cunoasterea, prevenirea, investigarea si combaterea fenomenului ilicit (infractional, contraventional etc.) din domeniul afacerilor.
In mediul afacerilor are o larga raspandire butada banii n-au culoare. Aceasta expresie sintetizeaza, intr-o oarecare masura, ideea ca cel mai important lucru in domeniul afacerilor private este acela al obtinerii unui profit cat mai consistent, deoarece, simplist vazute lucrurile, eroii domeniului sunt cei care realizeaza profituri sau castiguri mari, iar perdantii sunt anonimii, cei ignorati de societate.
Pentru anumiti intreprinzatori sau neintreprinzatori conteaza prea putin moralitatea sau chiar legalitatea activitatii, in raport de scopul principal – succesul afacerii. Nivelul succesului material constituie criteriul dupa care, in foarte multe situatii, sunt judecati inca, din pacate, actorii implicati in campul afacerilor.
Intr-o alta ordine de idei, constatam un machiavelism care bantuie afacerile, generat atat de ignorarea totala ori partiala a legalitatii si moralitatii, cat si de faptul ca domeniul economic (economia) este unul complex si dur, cu multi competitori, dintre care unii sunt mai puternici, altii mai slabi, unii sunt mai mari, altii mai mici, unii sunt antreprenori pregatiti pentru ceea ce fac, altii sunt lipsiti de profesionalism etc. In teoria managementului riscurilor companiilor sunt identificate mai multe feluri de riscuri, precum: riscurile de piata, riscurile strategice, riscurile operationale s.a. Riscul juridic este o categorie a riscurilor operationale si cuprinde faptele constand in nesocotirea dispozitiilor legale aplicabile si a regulilor ce alcatuiesc sistemul de integritate implementat la nivel particular, care produc efecte negative asupra rezultatelor financiare ale companiilor. De exemplu, constituie asemenea factori de risc savarsirea de infractiuni, contraventii, abateri disciplinare sau fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
In paleta riscurilor juridice, care vizeaza companiile private, dupa criteriul gravitatii consecintelor, primul loc este ocupat de riscul de natura penala. Un astfel de risc este de departe cel mai periculos, deoarece, in situatia nefericita in care el se concretizeaza, poate produce efecte foarte severe, uneori chiar dezastruoase. In cazul persoanelor juridice (societati, societati agricole etc.), antrenarea raspunderii penale presupune aplicarea amenzii penale (care poate ajunge pana la 3.000.000 lei) si a unor pedepse complementare, printre care se numara si dizolvarea entitatii juridice in cauza. Pe urmatorul loc, al scarii gravitatii riscurilor juridice, se afla riscul de natura juridica extrapenala. Aici discutam despre acele situatii in care organizatiile private sunt tinute sa raspunda contraventional, civil, fiscal etc. Si in astfel de cazuri, consecintele angajarii raspunderii pot fi severe sau relativ severe. Avem in vedere consecinte cum ar fi: amenda contraventionala, majorarile de intarziere, obligarea la plata unor despagubiri, revocarea unor autorizatii, oprirea activitatii, confiscarea unor bunuri etc.
Mai mult, in afara de impactul direct produs de aplicarea unor sanctiuni aspre, un alt efect negativ important este cel care vizeaza afectarea relatiilor cu partenerii de afaceri, consumatorii si institutiile ori autoritatile publice. Imaginea in campul afacerilor se cladeste greu si poate fi spulberata printr-o singura incalcare a legii penale, contraventionale, fiscale etc., daca intreprinderea privata este implicata in savarsirea de fapte ilicite care afecteaza integritatea acesteia. Un act de coruptie, o fapta de spalare de bani, o frauda economico-financiara sau o fapta de evaziune fiscala si altele de gravitate similara pot fi letale pentru o companie privata, intrucat, independent de atragerea raspunderii penale, contraventionale sau fiscale, aceasta are un risc considerabil sa ajunga in stare de insolventa ori chiar in faliment.
Uneori, simpla angajare in afaceri judiciare penale a unor persoane fizice cu functii importante la nivelul unei companii private poate avea efectul unui tsunami financiar sau, intr-un caz mai putin nefericit, poate cauza un recul puternic al cifrei de afaceri ori pierderi economice.
Plecam de la aceste realitati, dar si de la observatia conform careia afacerile construite pe baza unor principii de integritate au, daca nu intotdeauna si pe termen scurt, cel putin pe termen mediu sau lung, de castigat, deoarece implementarea unui sistem de integritate si conformitate eficient evita aparitia unor probleme de natura penala, contraventionala, fiscala sau civila a caror prevenire este posibila datorita respectarii acestor standarde.
Daca prevenirea nu reuseste, pentru ca in mod exceptional sunt posibile si astfel de situatii, de foarte mare importanta este gestionarea problemei, managementul crizei si eliminarea sau atenuarea efectelor acesteia.
In ultima vreme, din partea organizatiilor private se distinge o preocupare continua sa isi creeze sau sa isi dezvolte un departament (denumit si compartiment, serviciu, birou) de integritate si conformitate, apt sa asigure respectarea activitatilor relevante pentru acest demers, sa monitorizeze mediul de reglementare si sa mentina reputatia companiei in piata. Totodata, acest compartiment are menirea de a satisface necesitatea oferirii certitudinii valorilor companiilor.
In acest sens, companiile pot apela la un ofiter de conformitate, care impreuna cu eventuala echipa din subordinea sa, are rolul de a gestiona toate problemele legate de conformitate. Desi contraindicat, pe alocuri identificam cazuri de incompatibilitate, in care ofiterul de conformitate desfasoara si alte activitati in cadrul organizatiei, in domenii in care riscul de neconformitate este ridicat, cum ar fi cel juridic sau al prelucrarii datelor ce prezinta caracter personal. Formula de lucru in care apare ofiterul de conformitate impreuna cu echipa sa poate fi vulnerabila si prin prisma faptului ca exista riscul aparitiei unui conflict de interese din pricina dependentei de un alt departament in ceea ce priveste stabilirea nivelului salarial ori a criteriilor de evaluare profesionala.
Ca un corolar al celor mai sus aratate, la finalul lucrarii, in cadrul Capitolului al XIII-lea, autorii abordeaza un subiect de mare actualitate – Impactul inteligentei artificiale asupra afacerilor si activitatii juridice.
