Elementele cookie ne ajuta sa livram serviciile noastre. Utilizand site-ul hamangiu.ro, sunteti de acord cu folosirea modulelor cookie.
Descarca oferta
Ioan Ceterchi
16 decembrie 1926, Ferneziu, Satu Mare – 6 aprilie 1992, Bucuresti
A urmat cursurile Liceului Coriolan Budiceanu, din Lugoj (1941- 1945) si ale Facultatii de Drept din Cluj (1945-1949). A obtinut titlu de doctor in drept la Facultatea de Drept a Universitatii din Leningrad (1953).
A urmat etapele din ierarhia academica, in cadrul Facultatii de Drept din Cluj, fiind preparator (1949-1953), lector si conferentiar (1953-1962), profesor universitar (1962-1967). Concomitent a indeplinit functii de conducere; sef de catedra (1958-1962) si decan al Facultatii (1953-1955, 1957-1959).
Ca recunoastere a calitatilor sale de dascal, Universitatea din Cluj ii confera titlul de doctor docent (1968). A tinut cursuri de asemenea la Universitatea din Bucuresti (1967- 1990), unde a fost sef de catedra si, pentru o scurta perioada, decan (1970-1971).
A fost numit, prin Decret al Presedintelui Republicii Franceze, Francois Mitterand, profesor invitat al Facultatii de Drept, a Universitatii Paris I (1986).
Implicarea sa didactica a fost dublata de activitatea de cercetare desfasurata in cadrul Consiliului Legislativ, al carui presedinte a fost (1971-1980). Aici a lucrat impreuna cu profesorul Constantin Statescu la Legea nr. 15/1977 privind organizarea si functionarea Consiliului, precum si la studiul Legislatia si perfectionarea relatiilor sociale (1976).
A fost membru corespondent al Academiei Romane (1974), secretar al Biroului economie, drept si sociologie al Academiei, membru al Academiei Internationale de Drept Comparat din Paris (1982), membru fondator si secretar general al Asociatiei de Stiinte Politice (1981), precum si membru fondator si vicepresedinte al Asociatiei Romane de Filosofia Dreptului (1991).
Cariera sa a avut si o dimensiune diplomatica, reputatul profesor fiind ambasador al Romaniei in Suedia si in Norvegia (1984-1989).
Tema predilecta de cercetare, domeniu in care a efectuat si conducerea de lucrari de doctorat este teoria generala a dreptului, asigurand o abordare sintetica si analitica: Introducere in studiul dreptului (1962), Teoria generala a statului si a dreptului (1967, 1975, 1983), Dreptul ca instrument de formare dezvoltare si ocrotire a personalitatii umane (1973), Dreptul si populatia (1974), Dreptul romanesc contemporan: Evolutie si perspective (1977), Drepturile omului in lumea contemporana: cooperarea internationala (1980), Introducere in teoria generala a dreptului (1993, 1996, 1998).
Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008
