Functiile si practicile administratiei publice se diversifica pe zi ce trece, iar reflectarea si filtrarea acestora in jurisprudenta instantelor de contencios administrativ constituie un instrument principal al transpunerii valorilor comune identificate in conduita institutiilor si jurisdictiilor europene.

Principiile cristalizate in jurisprudenta pot contribui la orientarea conduitei subiectelor raporturilor de drept administrativ si la semnalarea inadecvarilor cadrului normativ in raport cu evolutia sociala, avand aptitudinea de a contura directii pentru imbunatatirea calitatii legii si a practicii administrative.

In egala masura, identitatea dreptului administrativ material, ca ramura de drept public, se rasfrange in plan procesual asupra regulilor de solutionare a litigiilor, normele procesual-civile generale aplicandu-se doar in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.

In acest context, a treia editie a lucrarii Legea contenciosului administrativ comentata si adnotata isi propune sa ilustreze cele mai noi tendinte ale practicii in materie si sa faca auzita astfel vocea judecatorilor contenciosului administrativ, care „spun dreptul” in cadrul restrans al salilor de judecata.