EDITORIAL - De la inflatia legislativa la trecerea in galop pe langa Parlament
Inflatia legislativa este un fenomen prezent in toate sistemele normative. Ea înseamna o inmultire anormala a regulilor de drept, insotita de o devalorizare a acestora. Cauzele ei sunt multiple. Dar doua sunt tinute ca fiind determinante: transformarea legiferarii intr-un spectacol politic si complexitatea din ce in ce mai mare a societatilor contemporane. Daca cea din urma legitimeaza, pana la un punct, interventia normativa, prima face ca normele sa raspunda mai degraba unei nevoi de publicitate a decidentilor decat unei nevoi reale de reglementare a societatii. Chiar cand normarea este necesara, de cele mai multe ori legitimitatea interventiei este anihilata de spectacolul din jurul ei. Se reglementeaza de dragul beneficiilor mediatice. Normele nu mai sunt pregatite cum se cuvine, devin neclare, slab coordonate in sistem si imprevizibile. Rezultatul este ca destinatarii normelor isi pierd increderea in ele si le devalorizeaza.
Faptul ca legiferarea ar trebui sa fie rara le pare celor mai multi un nonsens. Ori de cate ori ceva nu functioneaza, se activeaza o nevoie urgenta de a schimba legea. Putini inteleg ca astfel responsabilitatea este transferata de la executiv, care ar trebui sa dirijeze aplicarea cadrului normativ in vigoare si nu o face cum se cuvine, pe umerii Parlamentului. Iar Parlamentul este prea lent. Mecanismele democratice care ii asigura functionarea sunt imediat facute responsabile pentru ineficienta normarii. Si cum normarea a devenit un fetis, Parlamentul pare sa nu se mai inchine Zeului si este ostracizat. Am ajuns astfel sa ne devalorizam reprezentantii si chiar sa punem sub semnul întrebarii reprezentarea. Aproape nimeni nu pare sa mai remarce ca democratia nu poate exista fara reprezentare in statele actuale. Intoarcerea la popor, la decizia directa, poate fi tentanta. Dar este oare poporul dispus si capabil sa guverneze direct?
Corectarea presupusei ineficiente a Parlamentului, de fapt rodul unei nevoi de crestere a ritmului reglementarii care este aberanta, nu poate fi facuta decat de catre Guvern. Si acesta intervine din ce in ce mai des. Mai intai, prin ordonante, urgenta fiind invocata de cele mai multe ori. Mai apoi, prin angajarea raspunderii. Cand textul constitutional vorbeste de angajarea raspunderii asupra unui proiect de lege, nevoia urgenta de reglementare face Guvernul sa inventeze „pachetele de legi”. Legiferarea este in mod cert facuta in primul rand de Guvern. Acesta galopeaza in voie pe langa Parlament. Mecanismele democratice sunt evitate. Opozitia, despre care cei mai multi au uitat este un organ al guvernamantului, este eliminata.
Motivul real este spectacolul politic. Cele invocate sunt necesitatea reglementarii, securitatea, urgenta si altele asemenea. Intrebarea este daca acest fenomen poate fi oprit sau cel putin temperat. Si cine ar trebui sa incerce acest lucru.
Juristii sunt mai constienti decat oricine cat de complex, incoerent si imprevizibil a devenit sistemul normativ. Ii invit sa gasim impreuna caile de a iesi din cercul vicios al inflatiei legislative si al galopului guvernamental pe langă Parlament. Miza reala este garantarea libertatii noastre. Revista Pandectele Romane va invita deci, sa va faceti cunoscute ideile despre solutiile acestor probleme.
Dan Claudiu DANISOR
