Despre dezvoltarea ordinii juridice a Uniunii dupa Lisabona – Conditii, provocari si perspective*
Ocazia de a vorbi astazi despre dezvoltarea ordinii juridice dupa Lisabona sta sub semnul impresiei ca in momentul de fata in viata politica publica e mai putin vorba de perspectiva dezvoltarii Uniunii si cu atat mai putin de realizarea programului integrarii pe care il contine Tratatul de la Lisabona. Mai curand toate semnele par menite sa arate conservarea si consolidarea integrarii obtinute pana acum. Criza pietelor financiare, care poate fi observata de la o vreme si care se dezvoltase pana la o criza de incredere, a starnit in Uniunea Europeana o noua dezbatere despre angajamentul Germaniei privind euro; dezbaterea aceasta e condusa cu mare intensitate. Astfel, de la o vreme incoace se pun intrebari care ating substanta si care sunt menite sa clatine Uniunea in temeliile ei. Cat de mare este scepticismul din ziua de astazi cu privire la euro se deduce din discutia publica pentru si contra calitatii de membru a Germaniei in Uniunea Europeana1, precum si din sustinerea uniunii monetare printr-o simpla referinta la un calcul al costurilor si avantajelor. De aceea, e chiar simptomatic cand mediile engleze speculeaza cu limba ascutita ca Germania „has fallen out of love with Europe”, scotand astfel in evidenta disensiunea fundamentala in perceptia crizei monetare:2 „For most of Europe, Germany is the big winner of the euro, whereas many Germans today believe that they have always had to pay for the others and have always been cheated” (s.a.).
1. Suprematia, efectul direct, unitatea ordinii juridice
Triada suprematie - efect direct si unitate a ordinii juridice a Uniunii - este vazuta pe drept cuvant in multipla ei interactiune ca fundament al ordinii juridice construite de tratatele de constituire a Uniunii Europene; aceasta ordine a facut, de altfel, posibila constitutionalizarea Uniunii. Incepand cu epocalele decizii din cauzele van Gend & Loos3 din anul 1963 si Costa/E.N.E.L.4 din anul 1964, aceste principii au devenit in jurisprudenta Curtii piloni de baza necontestati ai ordinii juridice a Uniunii. Pana astazi efectul direct este marcat de trasatura decisiva a unei supranationalitati care caracterizeaza ordinea Uniunii ca ordine juridica autonoma sui generis, ale carei subiecte de drept sunt nu numai statele membre, ci mai ales cetatenii Uniunii.5 Este de asemenea de necontestat si principiul elementar al suprematiei dreptului Uniunii, desi motivul justificarii acestei reguli este obtinut din diverse baze legale6. Dincolo de toate tentativele de reconstructie conceptuala ramane necesitatea juridico-politica a unui principiu al primatului pentru a garanta buna administratie a ordinii juridice unionale. Numai asa poate exista certitudinea ca ceea ce se promite la Bruxelles, se respecta si la Berlin, Londra, Roma si Paris7.
(…)
Prof. dr. dr. h.c. Thomas VON DANWITZ**
______
* Discurs rostit de autor la Biersdorf am See la 12 ianuarie 2011, tradus prin grija prof. dr. Camelia Toader si publicat cu acordul autorului.
1 Nikolas Busse, Was auf dem Spiel steht, F.A.Z. [Frankfurter Allgemeine Zeitung], nr. 278 din 29 noiembrie 2010, p. 10.
2 Citat al Ulrike Guerot, cf. Gavin Hewitt, The German dilemma; http://www.bbc.co.uk/blogs/thereporters/gavinhewitt/2010/12/the_german_dilemma.html
3 CEJ, Hotararea van Gend & Loos, 26/62, Rec. 1963, 1.
4 CEJ, Hotararea Costa/ E.N.E.L., 6/64, Rec. 1964, 1251.
5 Cf. CEJ, Avizul 1/91, Rec. 1991, I-6079, p. 21.
6 Cf. pe de o parte, CEJ, Hotararea van Gend & Loos, 26/62, Rec. 1963, 1; CEJ, Hotararea Costa/E.N.E.L., 6/64, Rec. 1964, 1251, si pe de alta parte Curtea Federala Constitutionala germana, Rep. 73, 339 (375); 75, 223 (244 f.); 89, 155 (190); 123, 267 (396 f.).
7 E adevarat ca inscrierea acestui principiu in Tratatul de la Lisabona a esuat la opozitia Regatului Unit (in Tratatul Constitutional era prevazuta o inscriere la art. I-6); pe de alta parte importanta centrala a acestui principiu a fost relevata ca pilon de baza al Uniunii in Declaratia nr. 17 cu privire la suprematia dreptului Uniunii (JO, 2008, C 115/01, p. 344).
** D.I.A.P. (ENA, Paris), Luxemburg/ Köln; judecator la Curtea de Justitie a Uniunii Europene.
