Simeon Barnutiu

21 iulie 1808, Bocsa Romana, Salaj – 16 mai 1864, Valea Almasului

Studii liceale la Gimnaziul piarist din Careii Mari (1820-1825). A frecventat cursul de filozofie al canonicului Vasile Ratiu si a absolvit Facultatea de Teologie din Blaj (1825-1829). Studii juridice la Academia saseasca din Sibiu (1845-1848). A audiat cursuri de drept la Universitatea din Viena (1850-1852). Studii juridice la Universitatea din Padova si doctor in drept cu teza Argomenti di giurisprudenza e di scienze politiche (1854).

Profesor de sintaxa si de filosofie la Gimnaziul din Blaj si functionar la Consistoriu (1829-1845). Profesor de logica la liceul din Iasi (1855). Profesor la Facultatea de Drept din Iasi (1856-1863), unde a predat cursuri de drept natural, istoria dreptului roman, drept public si drept al gintilor.

A redactat mai multe cursuri universitare, care s-au pastrat in forma litografiata: Codul civil, partea I (1858-1859), Dreptul gintilor. Institutele dreptului roman privat (1859), Introductiune in stiinta dreptului. Notita preliminara (1858-1859), Istoria legislatiei romane (nedatat), Storia del diritto maritimo (nedatat), Institutionum theologiae moralis (nedatat), Despre constitutiuni (nedatat). Discipolii sai au publicat postum notele de curs ale lui Simeon Barnutiu: Dreptul public al romanilor (1867), Dreptul natural privat (1868), Dreptul natural public (1870).

In cursurile sale a facut prima teoretizare juridica a actiunii politice si prima prezentare sistematica a problematicii filosofiei dreptului si dreptului public din cultura juridica romaneasca (Virgil Veniamin). Activitatea sa complexa de la Universitatea din Iasi a exercitat o puternica influenta asupra intelectualitatii romanesti, incat s-a vorbit in epoca de „scoala lui Barnutiu”.  

Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008