Editia a 6-a a Tratatului de Criminalistica imi da, din nou, prilejul de a relua pledoaria pentru Criminalistica, pentru studiul ei ca disciplina necesara (am evitat sa spun absolut necesara), in formarea juristului, profesionist al procesului judiciar.

De ce reiau aceasta pledoarie in chiar continutul ei initial? Am ajuns si in anul 2015, cu tot ce putem constata din perspectiva sociala, economica, dar mai ales umana si, de ce nu, spirituala. Evidenta ne aseaza in fata unei involutii, resimtita inclusiv in mediul juridic, care ar trebui sa o observe si sa i se opuna. Pentru aceasta, este nevoie, insa, de adevarati profesionisti, demni, onesti, care sa slujeasca pe deplin Justitia. Formarea acestora obliga mai intai la o pregatire complexa, la apropierea ei de realitatea judiciara, cel mai adesea trista.

Cand vedem care este evolutia criminalitatii, formele acesteia, din ce in ce mai grave, mai complexe sau profesioniste, numai revenind cu picioarele pe pamant (daca imi este acceptata expresia), putem intelege ca formarea viitorilor magistrati, anchetatori si chiar avocati, trebuie sa aiba un fundament stiintific, modern, realist si cat mai putin poetic, daca se vrea combaterea cu eficienta a infractionalitatii.

Si pentru ca am evocat semnificatia aflarii adevarului, invit sa meditam la afirmatia lui Oscar Wilde, potrivit caruia: „Adevarul pur si simplu este rareori pur si niciodata simplu”.