Orice demers doctrinar, care implica si cercetarea contractelor, trebuie sa aiba in vedere, deopotriva, unitatea si diversitatea lor. Unitatea contractelor este data tocmai de trasaturile lor comune, adica de faptul ca toate contractele reprezinta acorduri de vointa ale partilor contractante, iar pentru a fi valabile trebuie sa intruneasca cele patru elemente esentiale stipulate de art. 942 C. civ. si sa nu depaseasca limitele libertatii de a contracta, adica sa fie conforme cu legea, cu ordinea publica si bunele moravuri.