„Noua Curte nu mosteneste numai un corp de jurisprudenta pe care nu o accepta decat poate sub beneficiu de inventar. Ea mosteneste aceleasi provocari si aceleasi dificultati de surmontat: aflux de cereri la Strasbourg, numarul si eterogenitatea statelor parti, raportul cu jurisdictiile nationale, pauperizarea populatiei intregi, terorismul, conflictele teritoriale, actiunea lenta a justitiei, disfunctionalitatea puterilor publice, intrebarile privind biotica. Ea mosteneste, in sfarsit, intr-o maniera majora, interpretarea suprema a Conventiei. O Conventie ce este aplicabila unui vast continent de la Cap Nord la Gibraltar, si de la Brest la Vladivostok. O Conventie ce evoca cuvintele lui Talleyrand dupa care o buna Constitutie trebuie sa fie scurta si obscura. O Conventie care si-a aratat de-a lungul anilor bogatia si supletea. O Conventie pe care fosta Curte a calificat-o ca fiind „instrumentul constitutional de ordin public european”.
VINCENT BERGER