In literatura de specialitate se remarca faptul ca, atat in plan intern, cat si in plan international, ordinea juridica a reprezentat dintotdeauna un ansamblu de instrumente necesare pentru indeplinirea obiectivelor urmarite. In cazul Comunitatilor Europene (precursoarele Uniunii Europene de astazi), scopul initial – pastrarea pacii in Europa, a fost realizat prin intermediul unor organizatii internationale care au avut obiective economice, completate, treptat, cu altele, de natura politica. Sistemul ales de state a fost denumit „integrare” si a fost pus in functiune prin intermediul unei ordini juridice proprii, avand caracteristici aparte, aplicabile la nivel supranational si national in modalitati care aminteau, potrivit doctrinei in materie, inca de la inceput de federalism.

In acest context, consideram reprezentative, pentru ceea ce este Uniunea Europeana astazi si pentru ceea ce isi doreste sa fie in viitor, cuvintele lui José Manuel Durao Barroso, Presedintele Comisiei Europene, rostite cu ocazia discursului „Starea Uniunii 2010”: „Secretul succesului Europei este modelul unic comunitar. (…) Europa nu inseamna numai Bruxelles sau Strasbourg. (…) La urma urmei, suntem cu totii solidari: institutiile europene, statele membre, regiunile. Uniunea nu isi va atinge obiectivele in Europa fara statele membre, iar statele membre nu isi vor atinge obiectivele in lume fara Uniunea Europeana.”