Lucrarea, aflata la a doua editie, reprezinta prima sinteza de jurisprudenta publicata in materia raspunderii medicale. Hotararile selectate se refera la chestiuni diversificate, ce tin de natura obligatiilor personalului medical, consecintele actului medical efectuat cu incalcarea obligatiilor profesionale, din perspectiva raspunderii civile delictuale, dar si a legilor speciale pe domenii: obligatia de diligenta in tratamentul aplicat, obligatia de rezultat in anumite tratamente (stomatologice), obligatia de diagnosticare corecta, obligatia de preventie, de monitorizare, de supraveghere medicala. De asemenea, sunt abordate aspecte privind desfasurarea procedurii administrative prealabile in fata Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, referitoare la obligativitatea efectuarii unui raport de expertiza asupra cazului sesizat, solutiile pe care le poate pronunta Comisia, natura termenului pentru emiterea de catre Comisie a unei decizii asupra sesizarii privind cazul de malpraxis, precum si probleme procedurale invocate in fata instantelor judecatoresti, cum ar fi competenta materiala, prescriptia actiunii in raspundere, coparticiparea procesuala pasiva obligatorie a Comisiei de malpraxis si a medicilor raspunzatori, administrarea si aprecierea probelor in fata Comisiei si a instantelor.

Sunt prezentate in volum atat exemple de spete in care instantele au retinut existenta unui caz de malpraxis, raspunderea pentru fapta proprie a personalului medical si raspunderea, in calitate de comitent, a unitatilor spitalicesti si a cabinetelor medicale private, cat si spete in care acestea au respins actiunile in raspundere medicala fie ca urmare a inexistentei elementului material al raspunderii, a vinovatiei, fie pentru ca a fost posibila si s-a efectuat repararea imediata a prejudiciului, fie din cauza lipsei administrarii din partea persoanei interesate a probelor necesare judecarii cauzei. Au fost redate intr-o sectiune distincta litigii referitoare la raspunderea unitatilor medicale insesi, in cadrul carora culpa medicului nu a fost retinuta, fiind identificate cauzele producerii prejudiciilor medicale in conditiile de tratament, declansatoare de infectii intraspitalicesti, sau in lipsa medicamentelor, a dotarilor, a instrumentarului medical ori a substantelor sau a sangelui pentru efectuarea completa si corecta a interventiilor chirurgicale.

In contextul nefericit al mediatizarii unor cazuri de malpraxis medical, raspunderea personalului medical trebuie inteleasa in mod corect din perspectiva judiciara, atat de catre medici, cat si de catre pacientii implicati. Nu orice conduita a personalului medical poate atrage raspunderea medicala, ci indeplinirea in fapt si in drept a conditiilor prevazute de art. 998-999 C.civ. 1864, respectiv de art. 1357 NCC, precum si de Legea nr. 95/2006, in mod cumulativ. Din aceasta perspectiva, lucrarea poate fi o referinta utila pentru persoanele care nu sunt familiarizate cu termenii juridici si medicali, precum si pentru personalul medical. De asemenea, hotararile selectate pot constitui un instrument de lucru necesar pentru avocatii care isi asuma sustinerea actiunilor in raspundere medicala ori apararea personalului medical, precum si pentru magistratii aflati in situatia de a pronunta solutii in cauzele de acest fel supuse judecatii.

Capitolul I. Procedura administrativa prealabila de stabilire a cazurilor de malpraxis 

1. Sesizarea adresata Comisiei de malpraxis. Mentiuni obligatorii si documentele care trebuie anexate sesizarii. Respingerea ca nefondata a sesizarii care nu intruneste cerintele legale. Clasarea cazului sesizat 

2. Situatiile in care Comisia de malpraxis dispune clasarea cazului sesizat. Comisia se pronunta cu privire la temeinicia cazului de malpraxis doar in baza raportului primit de la expertul desemnat. Admisibilitatea cererii in contestare a procesului-verbal de clasare si in constatare in mod direct de catre instante a cazului de malpraxis. Termenul de formulare a contestatiei 

3. Prescriptia actelor de malpraxis. Termen. Intreruperea cursului prescriptiei prin sesizarea Comisiei. Clasarea cazului in cazul implinirii termenului. Obligativitatea realizarii unui raport de expertiza asupra cazului de malpraxis reclamat, in cadrul procedurii in fata Comisiei. Nerelevanta efectuarii anterior, prin intermediul Institutului National de Medicina Legala, a unei expertize medico-legale judiciare 

4. Nerespectarea obligatiei Comisiei de malpraxis de a desemna un expert sau un grup de experti in vederea efectuarii unui raport asupra cazului sesizat. Nulitatea deciziei emise de Comisie

5. Neachitarea de catre persoana interesata a onorariului de expert in cadrul procedurii desfasurate in fata Comisiei de malpraxis. Inexistenta obligatiei instantelor judecatoresti de a administra o expertiza care sa suplineasca lipsa administrarii acestei probe in fata Comisiei. Nulitate conditionata de vatamare a deciziei emise de Comisie care nu contine termenul in care poate fi contestata. Admisibilitatea contestarii deciziei care nu solutioneaza pe fond sesizarea 

6. Achitarea onorariului de expert in cadrul procedurii desfasurate in fata Comisiei de malpraxis. Netransmiterea dovezii de plata a onorariului. Clasarea cauzei. Posibilitatea Comisiei de a verifica plata prin interogarea contului. Formalism excesiv constatat de instanta 

7. Procedura de efectuare a expertizei in fata Comisiei de malpraxis si in fata instantelor judecatoresti. Termenul de recomandare de 3 luni pentru emiterea de catre Comisie a unei decizii asupra sesizarii privind un caz de malpraxis. Nereglementarea participarii medicului cercetat la alegerea expertului ori la intocmirea raportului de expertiza in cadrul procedurii desfasurate de Comisie. Stabilirea legaturii de cauzalitate intre conduita medicala si traumatismul obstetrical, urmat de decesul nou-nascutului. Retinerea unui caz de malpraxis 

Capitolul al II-lea. Aspecte procedurale. Competenta instantelor judecatoresti in actiunile intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 95/2006. Sarcina probei si mijloace de proba 

8. Actiune in despagubiri intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 95/2006 si ale Codului civil. Neparcurgerea procedurii administrative in fata Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis. Competenta materiala a judecatoriei. Incidenta principiului aplicarii legii speciale cu prioritate fata de legea generala 

9. Conflict de competenta intre judecatorie si tribunal privind actiunea in constatare a unui caz de malpraxis. Cereri adresate direct instantei. Competenta materiala expres reglementata de legea speciala in favoarea judecatoriei 

10. Competenta judecatoriei in solutionarea actiunii avand ca obiect pretentii daune materiale si morale. Interventie chirurgicala de ligamentoplastie. Contractarea din mediul intraspitalicesc a unui agent infectios, cu ocazia interventiei chirurgicale

11. Actiune in raspundere civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice. Caracterul facultativ al procedurii administrative prealabile. Competenta judecatoriei sau a tribunalului, in functie de valoarea obiectului cererii. Incidenta legii generale 

12. Conflict negativ de competenta intre judecatorie si tribunal. Cerere avand ca obiect, pe de o parte, contestatia impotriva unei decizii emise de Comisia de disciplina si, pe de alta parte, constatarea existentei unui caz de malpraxis. Competenta materiala a sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului pentru primul petit. Reglementare expresa prin legea speciala a competentei judecatoriei cu privire la petitele privind constatarea existentei unui caz de malpraxis 

13. Obligatia unitatii medicale de a emite, in conditiile Legii nr. 554/2004, raspunsuri la toate cererile pacientilor prin care acestia solicita informatii privitoare la proceduri medicale la care au fost supusi ori cu privire la contravaloarea unor proceduri medicale. Competenta instantei de contencios administrativ. Incidenta Legii nr. 95/2006 in privinta acuzatiei de malpraxis 

14. Actiune formulata exclusiv impotriva Comisiei de malpraxis. Litisconsortiu procesual pasiv obligatoriu in privinta Comisiei de malpraxis si a medicilor raspunzatori. Diagnostic eronat cu privire la o „fractura platou tibial drept”, datorat calitatii precare a filmului  radiologic, precum si echipamentului de diagnostic radiologic utilizat, cu grad mare de uzura fizica si morala 

15. Tratament stomatologic. Sarcina probei si mijloace de proba in dovedirea malpraxisului. Adrese de trimitere pentru investigatii si expertize emise de Comisia de disciplina a Colegiului Medicilor Dentisti. Necesitatea efectuarii unei expertize tehnice medico-legale. Existenta prejudiciului. Lipsa celorlalte conditii ale raspunderii medicale 

16. Tratament artroza. Terapia Orthokine recomandata si efectuata fara a se obtine efectele medicale promise. Invocarea nerespectarii obligatiei de informare. Sarcina probei privind conditiile necesare pentru angajarea raspunderii medicale. Lipsa raspunsurilor partii la interogatoriu. Lipsa altor mijloace de proba. Nedovedirea conditiilor raspunderii medicale 

17. Carcinom renal. Diagnostic gresit. Rolul aparaturii medicale in stabilirea diagnosticului. Raportul dintre expertize si simple investigatii medicale realizate in procesul diagnosticarii. Sarcina probei. Lipsa culpei in realizarea actului medical 

18. Neindicarea niciunui motiv concret de nelegalitate sau de netemeinicie a deciziei emise de Comisia de malpraxis. Sarcina probei. Lipsa probelor privind existenta unui caz de malpraxis. Culpa pacientului in neefectuarea tratamentului pentru eczema varicoasa gamba stanga. Neefectuarea consultului de specialitate recomandat de medic 

19. Aprecierea probelor. Tratament stomatologic. Lucrare protetica. Refuzul pacientei referitor la definitivarea lucrarii protetice prin cimentare definitiva, precum si in privinta planurilor de tratament propuse de alti medici stomatologi. Competenta Colegiului Medicilor Dentisti 

20. Liberul acces la justitie si rolul Comisiei de malpraxis. Admisibilitatea actiunii in justitie fara parcurgerea procedurii administrative prealabile. Constitutionalitatea art. 684 din Legea nr. 95/2006. Chirurgie oftalmologica. Nedovedirea raportului de cauzalitate intre interventia chirurgicala a medicului parat si pierderea vederii la ochiul drept, ca urmare a unor interventii chirurgicale ale altor medici. Respectarea obligatiei de informare. Lipsa culpei medicale. Probatoriu. Utilitatea expertizei medicale 

Capitolul al III-lea. Actiuni avand ca obiect obligatia de a face 

21. Tratament stomatologic. Erori medicale. Sanctiune disciplinara. Refuzul medicului stomatolog de a inmana pacientei actele de constatare intocmite cu ocazia interventiilor efectuate, in vederea prezentarii la un alt medic stomatolog. Actiune indreptata impotriva cabinetului stomatologic pentru predarea actelor. Existenta interesului cererii pacientei. Aplicarea unei amenzi civile pe zi de intarziere 

22. Obiectul sesizarii Comisiei de malpraxis. Obligatia medicului de familie de informare a parintilor asupra starii de sanatate a copiilor minori. Refuzul medicului. Neretinerea existentei unui caz de malpraxis. Plangere impotriva deciziei Comisiei si cerere avand ca obiect obligatia de a face (constand in obligarea la furnizarea informatiilor solicitate) neintemeiate 

Capitolul al IV-lea. Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale. Conditiile raspunderii civile delictuale 

Sectiunea 1. Situatii in care s-a retinut existenta unui caz de malpraxis. Angajarea raspunderii medicului pentru fapta proprie si/sau a unitatii medicale pentru fapta altuia 

23. Raspunderea medicala – raspundere civila delictuala. Eroarea profesionala. Hipertensiune indusa de sarcina, preeclampsie. Neevidentierea diagnosticului corect si neluarea masurilor necesare de tratament. Culpa prin omisiune. Retinerea raspunderii medicului de garda si a medicului curant neonatolog pentru lipsa de supraveghere directa si permanenta a pacientei insarcinate si pentru neefectuarea corecta si completa a analizelor la internare. Criterii de evaluare a daunelor morale. Existenta raportului de prepusenie. Retinerea raspunderii unitatii medicale pentru fapta medicului 

24. Conditiile speciale ale raspunderii medicale. Natura legala, si nu contractuala, a raportului juridic dintre medic si pacient. Realizarea de implanturi dentare – obligatie de rezultat. Operatie stomatologica incorecta – implanturi gresit alese si inserate. Neluarea niciunei masuri medicale eficiente pentru ameliorarea starii pacientei. Indeplinirea conditiilor raspunderii medicului. Inexistenta unui raport de prepusenie intre unitatea medicala si medicul stomatolog. Neretinerea raspunderii unitatii medicale pentru fapta medicului 

25. Operatie de cezariana. Omisiunea extragerii unui corp strain din corpul pacientei operate. Neglijenta medicului chirurg in verificarea integritatii campurilor operatorii. Neretinerea raspunderii asistentei de sala. Retinerea raspunderii solidare a medicilor chirurgi. Obligatia de despagubire a asiguratorului. Existenta raportului de prepusenie 

26. Ecografie abdominala. Aprecierile medicului cu privire la un organ, in fapt, extirpat chirurgical. Diagnostic eronat. Neglijenta medicala fie in folosirea echipamentelor medicale, fie in interpretarea analizelor medicale. Raspunderea unitatii medicale pentru fapta medicului – raspundere obiectiva. Relevanta verificarilor efectuate de catre comisia de control din cadrul unitatii medicale. Acordarea de daune materiale si morale 

27. Culpa medicului care a internat de trei ori pacientul la unitatea de primiri urgente (U.P.U.), fara a respecta obligatia de trimitere la sectia neurochirurgie, conduita care a determinat decesul acestuia. Depasirea limitelor competentei profesionale. Acordarea daunelor morale. Raspunderea asiguratorului. Raspunderea unitatii medicale pentru fapta medicului 

28. Diagnostic eronat, stabilit la unitatea de primiri urgente (U.P.U.). Nedepistarea semnelor infarctului miocardic acut. Eroare de diagnostic si de tratament. Culpa comuna si in proportii egale a medicului si a unitatii medicale. Neacordarea daunelor materiale. Acordarea daunelor morale. Stabilirea eronata a temeiului de drept incident cazului de malpraxis invocat. Calificarea juridica a faptei doar din perspectiva raspunderii civile de drept comun. Invocarea exceptiei necompetentei materiale a tribunalului si a exceptiei prematuritatii cererii 

29. Fizioterapie – tratament galvano-terapeutic. Raspunderea asistentei medicale pentru aplicarea unui tratament, fara a avea un diagnostic stabilit in prealabil de medic sau vreo recomandare terapeutica in acest sens. Includerea in lantul cauzal a faptei victimei insesi si a reactiei particulare a organismului la tratament. Neretinerea raspunderii medicului. Criterii de acordare a daunelor morale. Existenta unui raport de prepusenie intre unitatea medicala si asistenta medicala 

Sectiunea a 2-a. Situatii in care nu s-a retinut existenta unui caz de malpraxis. Neindeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale 

30. Invinuit adus la spital de catre agentii de politie, in vederea internarii si efectuarii unei expertize psihiatrice. Inexistenta in cadrul spitalului a unei sectii de psihiatrie. Trimiterea imediata catre un alt spital pentru investigatii specifice. Legalitatea masurii dispuse de parchet nu poate fundamenta raspunderea unitatii medicale 

31. Stabilirea gresita prin analize a grupei sanguine a unei paciente gravide. Imposibilitatea stabilirii modului in care s-a savarsit eroarea cu privire la grupa sanguina. Lipsa faptei ilicite. Lipsa culpei medicale. Analize refacute gratuit de catre unitatea medicala. Lipsa unui raport de evaluare psihologica. Respingerea pretentiilor de reparare a prejudiciului material si moral 

32. Obligatia de informare asupra tuturor analizelor prin care se pot depista eventuale anomalii ale starii de sanatate a fatului si asupra riscului pe care il presupun aceste analize. Invocarea omisiunii culpabile de informare a parintilor cu privire la riscul sporit de a avea un copil suferind de sindromul Down. Nedovedire. Uzanta profesionala 

33. Copil nascut cu malformatie, nedepistata de medic la examenul ecografic al gravidei pe perioada sarcinii. Actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita. Inceputul prescriptiei dreptului  la actiune. Prejudiciu succesiv. Lipsa calitatii procesuale active a minorei. Lipsa competentei medicului examinator de a efectua examinari ecografice. Incalcarea dreptului la informare al pacientei. Eroare de diagnostic. Acordarea daunelor morale. Neacordarea daunelor materiale. Inexistenta faptei ilicite si a raportului de cauzalitate. Raspunderea asiguratorului 

34. Tratament stomatologic. Fapta licita a medicului. Afectiuni survenite ulterior tratamentului, cauzate de particularitatile morfo-anatomice ale pacientului. Neretinerea raspunderii medicului. Angajarea raspunderii contractuale a pacientei pentru plata contravalorii lucrarilor protetice 

35. Patologie ORL. Deviatie sept nazal. Rinita cronica hipertrofica. Interventie chirurgicala principala corespunzatoare diagnosticului stabilit. Obligatia de informare. Lipsa acordului scris al pacientului pentru operatia concomitenta de mucotomie. Lipsa caracterului ilicit al faptei medicului. Manifestari ulterioare fara legatura cauzala cu interventia operatorie. Invocarea exceptiei prescriptiei extinctive. Dispozitii aplicabile. Lipsa calitatii de salariat a medicului fata de unitatea medicala. Retinerea raportului de prepusenie

36. Chirurgie laringiana. Nedovedirea legaturii de cauzalitate intre operatia efectuata si patologia post-chirurgicala, a carei simptomatologie poate fi oricand exacerbata de alti factori. Lipsa culpei medicale 

37. Diagnostic si tratament ORL. Examen paraclinic incomplet. Lipsa legaturii de cauzalitate intre surditatea brusc instalata si diagnosticul initial (disfunctie tubara) si tratamentul corect efectuat pentru acest diagnostic. Nerespectarea prescriptiei sau a recomandarii medicale. Inexistenta raportului de prepusenie intre medic si unitatea medicala, sub aspectul asistentei medicale acordate. Lipsa calitatii procesuale pasive a unitatii medicale

38. Diagnostic de plaga taiata, corect stabilit la momentul internarii, bazat pe examen clinic sistemic si local, fara existenta semnelor de ischemie acuta. Intarziere nejustificata in transferul pacientului. Nerespectarea obligatiei de diligenta in vederea asigurarii tratamentului medical adecvat. Existenta faptei ilicite. Lipsa legaturii de cauzalitate in privinta acestei intarzieri fata de amputatia piciorului pacientului 

39. Tratament oftalmologic pentru glaucom. Aparitia unei formatiuni tumorale care a condus la pierderea definitiva a ochiului. Obligatia de mijloace a medicului de a aplica remediile medicale cele mai indicate in vederea insanatosirii pacientului, precum si de a avea conduita necesara in vederea asigurarii unei preventii eficiente. Invocarea neindeplinirii obligatiei de informare si de monitorizare corespunzatoare a pacientului. Inactiune neculpabila a medicului. Lipsa raportului de cauzalitate. Timbraj 

40. Criteriile unei conduite medicale culpabile. Raspunderea medicului –raspundere subiectiva. Stabilirea unui diagnostic simptomatic corect si aplicarea unui tratament simptomatic corespunzator la momentul internarii la unitatea de primiri urgente (U.P.U.). Imposibilitatea stabilirii diagnosticului etiologic de mielita acuta transversa cu debut clinic atipic de un medic de urgente medicale. Eroare de diagnostic. Investigatii imposibil de efectuat ca urmare a lipsei de tehnica necesara. Nedovedirea conduitei culpabile 

41. Cancer de cavum. Diagnostic gresit, stabilit in conditiile dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament a cabinetului medical. Distinctia dintre fapta comisa prin eroare si fapta comisa din greseala. Lipsa raportului de cauzalitate. Nerespectarea de catre pacient a prescriptiei sau a recomandarii medicale. Neretinerea raspunderii medicului 

42. Chiuretaj uterin. Nerespectarea de catre pacienta a interdictiilor impuse de medic. Fapta victimei insesi. Lipsa vinovatiei medicului in producerea unor complicatii ulterioare 

43. Mamoplastie. Asimetrie mamara datorata nerespectarii de catre pacient a recomandarilor medicale. Fapta victimei insesi. Lipsa vinovatiei medicului 

Sectiunea a 3-a. Raspunderea unitatii medicale pentru fapta proprie 

44. Operatie pentru fractura luxatie umar drept, fractura cap radial stang. Actiune in raspundere civila delictuala cu privire la fapte ilicite concurente. Probatoriu. Lipsa culpei medicului cu privire la o abordare chirurgicala incorecta. Infectie nozocomiala cu bacterii e-coli si pioceanic, ca urmare a contaminarii microbiene a plagii de la umarul drept, care a avut loc in mediul spitalicesc. Retinerea raspunderii pentru fapta proprie a unitatii medicale. Criterii de cuantificare a daunelor materiale si morale. Raspunderea asiguratorului 

45. Neoplasm bronhopulmonar cu metastaze osoase. Hemoptizie. Interventie chirurgicala de extirpare a unui plaman, necesara pentru oprirea sangerarii cu scopul salvarii vietii pacientului. Respectarea obligatiei de catre medicul curant de a depune toate diligentele in efectuarea actului medical. Nedovedirea faptei ilicite si a culpei medicului. Neretinerea faptei unitatii medicale de infectare a pacientului cu staphylococcus aureus – infectie intraspitaliceasca 

Capitolul al V-lea. Raspunderea disciplinara a personalului medical 

46. Tratament stomatologic. Exceptie de nelegalitate. Sesizarea gresita a Comisiei de disciplina in locul Comisiei de malpraxis. Nelegalitatea deciziei Comisiei de disciplina. Admisibilitatea contestarii deciziei emise de Comisia de disciplina in privinta solutiei asupra sesizarii de malpraxis. Fapta ilicita. Neluarea masurilor adecvate si eficiente pentru reducerea pana la disparitie a senzatiei de durere si disconfort produse pacientei de lucrarile dentare efectuate. Eroare de conduita profesionala. Neretinerea raspunderii cabinetului stomatologic. Neinvocarea temeiului legal 

47. Culpa personalului medical cu responsabilitati in monitorizarea si asistarea nasterii. Obligatia medicului obstetrician de a asista nasterea. Obligatia asistentei medicale de obstetrica-ginecologie de supraveghere a pacientei gravide aflate in travaliu si de a anunta medicul responsabil. Grava neglijenta a asistentei medicale in infaptuirea actului medical. Abatere disciplinara grava. Criterii de aplicare a sanctiunii disciplinare 

48. Retinerea unei abateri administrative a medicului nu dovedeste existenta faptei ilicite. Interventie chirurgicala. Ruperea lamei de bisturiu, neimputabila medicului. Caz fortuit. Mentinerea unor fragmente in corpul pacientului. Neefectuarea investigatiilor necesare. Neindeplinirea conditiilor raspunderii civile. Dreptul la informare al pacientului. Limitarea terapeutica a obligatiei de informare. Nedovedirea existentei vreunui prejudiciu ca urmare a interventiei chirurgicale. Neacordarea daunelor morale 

Capitolul al VI-lea. Raspunderea penala a personalului medical 

49. Ucidere din culpa. Diagnostic gresit. Nerecunoasterea semnelor certe de sindrom coronarian acut de pe traseul EKG si, ca atare, neinstituirea tratamentului de urgenta al infarctului miocardic sau transferul de urgenta catre un spital de rang superior. Lipsa unei informari adecvate. Clauza contractuala de limitare a raspunderii care nu produce efecte 

50. Ucidere din culpa. Asistenta medicala publica de urgenta prespitaliceasca acordata de asistenta medicala. Stabilirea unui diagnostic prezumtiv eronat. Necomunicarea starii pacientului catre medicul coordonator. Temporizarea transportului pacientei la spital, fapt ce a determinat interventia unui stop cardio-respirator care a condus la deces. Interdictia pentru echipajele medicale de urgenta tip B2 de a stabili diagnostice. Existenta unui raport de prepusenie intre unitate si asistenta medicala 

51. Ucidere din culpa. Deces cauzat de administrarea eronata de catre asistenta medicala, in cadrul tratamentului prescris pacientului minor, prin branula, a unei substante destinate unui alt pacient. Neregularitati privind depozitarea substantelor, monitorizarea asistentilor si volum excesiv de munca pentru asistentii medicali. Stabilirea cuantumului daunelor materiale si morale. Raspunderea asiguratorului. Clauza abuziva inserata in contractul de asigurare 

52. Ucidere din culpa. Accident de circulatie. Manevra chirurgicala de drenaj toracic efectuata inadecvat. Lezarea cordului victimei si provocarea unui stop cardio-respirator care a condus la deces. Culpa comuna a inculpatului care a produs accidentul de circulatie si a inculpatului medic in producerea decesului victimei 

53. Ucidere din culpa. Latura obiectiva. Latura subiectiva. Culpa omisiva a medicului care nu a dispus administrarea unei perfuzii ocitocice si, in lipsa unui efect al acesteia, efectuarea operatiei de cezariana in maximum 12 ore. Stabilirea daunelor morale. Raspunderea unitatii medicale pentru fapta medicului 

54. Vatamare corporala din culpa. Apreciere gresita, din culpa, de catre medicul curant al partii vatamate, a modalitatii de nastere pe cale naturala. Manevre de extragere a fatului care au condus la un handicap neurologic sever al copilului. Retinerea solidaritatii medicului cu unitatea medicala, nu si cu Casa de Asigurari de Sanatate 

55. Ucidere din culpa. Neacordarea de ingrijiri medicale corespunzatoare de catre medicul ginecolog curant. Decesul pacientei. Neretinerea conditiilor pentru existenta cazului fortuit. Neindeplinirea obligatiei de informare. Raspunderea asiguratorului de raspundere civila profesionala 

56. Ucidere din culpa. Internare pentru hemoragie digestiva superioara, cu recomandare de tratament medicamentos, urmat de externare. Revenire cu internare de urgenta direct pe Sectia de terapie intensiva. Interventia hemoragiei cataclismice, urmata de stop cardiac, care au condus la deces. Culpa spitalului pentru lipsa de sange transfuzabil. Lipsa vinovatiei medicilor chirurgi. Achitare. Aplicarea directa a dispozitiilor art. 2 din Conventia europeana si a jurisprudentei C.E.D.O. Asigurarea de raspundere civila profesionala. Natura juridica 

Capitolul al VII-lea. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului 

57. Cauza Csoma c. Romaniei. Dreptul la informare. Omisiunea obtinerii consimtamantului scris si a efectuarii testelor medicale prealabile. Inexistenta unui remediu efectiv