Despre carte

Lucrarea reprezinta teza de doctorat a autorului in care cerceteaza platformele digitale la intersectia a doua domenii majore de incidenta, dreptul societar si dreptul muncii. In esenta, sunt adresate doua intrebari principale: (1) in ce masura am putea afirma ca platformele multilaterale propun o noua arhitectura a intreprinderii multinationale, respectiv (2) care este statutul «platform workers» pe piata digitala de munca?

Raportat la prima intrebare, pornind de la valentele pe care le pot primi platformele digitale, expunerea este axata pe modul in care acestea opereaza ca intreprinderi multinationale, reprezentand o noua specie in cadrul acestui gen. Din acest punct de vedere observam ca aportul investitional este asumat de utilizatori, iar rolul resurselor conventionale devine unul restrans. Mai mult decat atat, structura corporativa a acestor intreprinderi digitale este una limitata, insa structura organizatorica este extinsa prin parteneri contractuali care ii asigura platformei, in ciuda unei amprente fizice reduse, o potentiala omniprezenta in randul utilizatorilor. Aceasta prima parte a monografiei porneste de la prezentarea principalelor forme de organizare intalnite in cadrul intreprinderilor multinationale, pentru a analiza ulterior trasaturile specifice ale platformelor in contrast cu acestea.

In a doua parte, accentul este plasat pe impactul digitalizarii asupra raporturilor de munca, in contextul raspandirii rapide a conceptului de «gig-economy». «Gig-economy» sau «munca la cerere» are la baza premisa conform careia raportul clasic dintre angajator si angajat a devenit unul desuet, din perspectiva platformelor fiind mai eficient sa utilizeze parteneri contractuali, pentru sarcini clar delimitate. Sub pretextul evitarii reglementarilor stricte, respectiv al unei flexibilitati sporite in cazul exercitarii activitatii prin intermediul platformelor digitale de munca, «platform workers» au parte de o incadrare juridica indoielnica. Libertatea aparenta enuntata de platforme, este umbrita in realitate de un control substantial exercitat de acestea asupra lucratorilor. Problema calificarii juridice a acestui raport este tratata din punct de vedere al jurisprudentei relevante, atat la nivel european, cat si international, respectiv prin analizarea reglementarilor nationale existente in statele membre, dar si a directivelor aplicabile. Nu in ultimul rand, autorul propune o examinare detaliata in ce priveste incadrarea juridica a soferilor pe aplicatiile de tip «ride-sharing» in Romania, utilizand prevederile interne aplicabile, dar si un studiu empiric care are la baza datele colectate de la acesti lucratori.

Despre autor

Albert I. Albanezi este doctor in drept si asistent universitar la Facultatea de Drept a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca.