Nu cred ca a fost inspirata decizia profesorului Liviu Pop, unul dintre cei mai buni teoreticieni ai dreptului civil, de a colabora cu alti autori in vederea publicarii acestui tratat.
Doar cu titlu de exemplu, ma voi referi la analiza referitoare la conditiile daunelor-interese (p. 305 si urm.). Este inadmisibila afirmatia potrivit careia "nu este necesara punerea prealabila in intarziere a debitorului", sprijinita pe dispozitiile art. 1522 alin. (4) NCC (sic!). Oare cum o fi citit textul de lege autorul acestor comentarii de a ajuns la concluzia ca, in baza lui, pot fi cerute daune-interese fara a exista o punere in intarziere, de vreme ce prevederile legale se refera in mod expres la daunele-interese care pot fi cerute pana la expirarea termenului de expirare acordat prin notificarea de punere in intarziere?!... Regretabil! Si nu este decat un exemplu...