Obiectul propriu al stiintei Criminalisticii prezinta importanta pe doua planuri distincte: pe de o parte, remarca aportul sau particular in aflarea adevarului, iar pe de alta parte, evidentiaza unicitatea si autonomia sa fata de celelalte stiinte juridice si nejuridice, dar aflate in slujba justitiei.
Datorita obiectului propriu de cercetare, Criminalisticii ii sunt specifice anumite metode de cunoastere, unele dintre ele tipice stiintei respective, altele comune mai multor stiinte, dar aplicate intr-un mod particular, potrivit obiectului sau.
Prin insasi definitia data adevarului, raportata la teoria cunoasterii, acesta este relativ. Criminalistica nu-si propune sa ajunga la esenta adevarului absolut, dar incearca sa se apropie de aflarea adevarului, fie el si relativ, sine ira et studio, fiindu-i indiferent cui foloseste aceasta.
Criminalistica a cautat si a gasit un sprijin eficient in stiintele exacte, utilizand toate cercetarile de varf in sprijinul propriului demers de cercetare.
Singura autoritate care se bucura de acelasi respect, indiferent de tipul de societate din care se naste, este autoritatea Legii. Oricare ar fi insa legea, singurul mijloc de a-i identifica pe cei care o incalca, fara a proceda in mod abuziv la gasirea unui vinovat fara vina, este Criminalistica.
Din cadrul sistemului Criminalisticii, lucrarea de fata prezinta principalele elemente de tehnica si tactica criminalistica. Aceasta se adreseaza deopotriva teoreticienilor, practicienilor, studentilor din cadrul Facultatilor de Drept, cat si altor specialisti, constituind un veritabil suport teoretic si practic.