Faptul ca normele concrete de drept roman, asa cum ne-au parvenit noua, nu constituie drept pozitiv, apartinand unui popor de mult apus, nu justifica caracterizarea disciplinei de drept roman ca una numai de ordin istoric. Viata juridica a romanilor, creatori de institutii juridice fundamentale, a permis urmasilor, teoreticieni si practicieni, sa desprinda din studiul dreptului roman principii generale, unanim valabile si astazi, care calauzesc progresul dreptului oriunde in timp si spatiu.

Dreptul roman, in pofida a ceea ce gandesc unii, ramane nemuritor pentru ca este indestructibil implementat in structura istorica si rationala a dreptului modern, dar si pentru ca reprezinta cultura si istorie, domenii vitale oricarui om care vrea sa depaseasca nivelul de fiinta biologica primitiva.