Cartea "Fapta omisiva si incriminarea ei in legea penala romana. Tomul 8" reprezinta rezultatul unei cercetari indraznete a unui domeniu al dreptului penal extrem de putin abordat in ansamblul sau, in literatura de specialitate existand doar referiri pasagere in manualele de drept penal privind omisiunea ca forma de realizare a elementului material al laturii obiective a infractiunii, dar neexistand o abordare monografica privitoare la acest mod de savarsire a infractiunilor.

   Actiunea (comisiunea) si inactiunea (omisiunea), ca modalitati ale elementului material, nu se confunda cu infractiunile comisive si infractiunile omisive deoarece infractiunile comisive se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul incalca o prohibitie impusa de lege (vetitum), pe cand la infractiunile omisive faptuitorul nu indeplineste un act pe care legea il ordona (jussum).

   Inactiunea nu poate fi redusa la simpla pasivitate a subiectului, ci trebuie sa fie privita ca o conduita a persoanei, ca o manifestare a constiintei si vointei acesteia si din aceste considerente numai o anumita categorie de persoane, carora legea le impune obligatia de a savarsi actiuni determinate, pot raspunde pentru faptele lor omisive.

   Pentru ca inactiunea sa poata constitui elementul material al laturii obiective a infractiunii trebuie ca abtinerea de la o miscare sau actiune obligatorie sa fie o manifestare exterioara neindoielnica a vointei, sa fie injusta si sa fie cauzala.

  Izvoarele obligatiei de a actiona se afla, fie in normele legale extra-penale, fie in normele morale, sau obligatii contractuale precum si in riscul creat de propria activitate a faptuitorului, care-i impune sa actioneze pentru inlaturarea starii de pericol generata de propria activitate.

   In conditiile amintite, cartea "Fapta omisiva si incriminarea ei in legea penala romana. Tomul 8" constituie o lucrare de referinta in peisajul literaturii juridice romane.