Lucrarea de fata nu se doreste a fi o prezentare exhaustiva a problematicii masurilor preventive, privative sau neprivative de libertate, ci mai degraba o abordare punctuala a aspectelor de drept care se ridica la acest moment in practica instantelor judecatoresti penale cu privire la arestarea preventiva, masurile preventive neprivative de libertate constand in obligarea de a nu parasi tara sau localitatea, prelungirea si mentinerea masurilor preventive, precum si institutia liberarii provizorii sub control judiciar si pe cautiune.

Hotararile selectate, atat ale instantei supreme, cat si ale altor instante, aduc in discutie probleme cum ar fi temeiul juridic si procedura aplicabila in cazul arestarii preventive a unei persoane fata de care a fost luata anterior masura obligarii de a nu parasi tara sau localitatea, conditiile pentru retinerea temeiului de arestare prevazut de art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (savarsirea cu intentie a unei noi infractiuni), caracterul abuziv al cererilor de recuzare formulate impotriva judecatorului care solutioneaza propunerea de arestare preventiva, conditia pericolului social in cazul infractiunilor economice sau de coruptie, durata masurii arestarii preventive luate in cursul judecatii, criteriile de apreciere asupra cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, caracterul imperativ al termenului de solutionare a recursului impotriva masurii de prelungire a arestarii preventive, efectul deciziilor in interesul legii pronuntate cu privire la ultimele doua probleme de drept, audierea inculpatului in procedura de luare a masurilor obligarii de a nu parasi localitatea sau tara.