Manualul pentru uzul studentilor "Protectia internationala a drepturilor omului" reprezinta un instrument didactic care ofera o prezentare generala a mecanismelor internationale prin intermediul carora se asigura si realizeaza protectia drepturilor omului in lume si, totodata, sunt elaborate idei, criterii de evaluare si auto-evaluare a studentilor la aceasta materie.
Ce aduce nou acest instrument didactic? In primul rand este extrem de facil si aranjat intr-o maniera logica pentru a fi asimilata materia si a se forma o perspectiva asupra cadrului general de protectie internationala a drepturilor omului. In al doilea rand, in mod constant ideile de baza ale materiei sunt exemplificate prin referiri la contextul actual, in special acela privind situatia actuala din Ucraina, deoarece aceasta pune in discutie in mod radical necesitatea respectarii unor drepturi fundamentale, precum si o dinamica specifica a institutiilor internationale si a statelor, uneori extrem de ingenua.
Manualul cuprinde patru parti. Prima parte este descriptiva si sunt prezentate institutiile internationale cu atributii in domeniul drepturilor omului, caracteristicile fenomenului drepturilor omului si modul in care sistemul international de protectie a drepturilor omului interfereaza cu sistemele juridice clasice ale statelor si genereaza asigurarea protectiei propriu-zise. In partea a doua, sunt enuntate sintetic problematicile principale ale materiei prezentate in prima parte, enuntarea fiind de regula sub forma unor intrebari si raspunsuri. Aceasta componenta permite cadrelor didactice sa elaboreze subiecte pentru o eventuala examinare a studentilor si sa urmareasca principalele idei de evaluare; in acelasi timp permite studentilor sa asimileze mai usor materia prin exercitii si auto-evaluari. A treia parte cuprinde instrumentul international care constituie "piatra de temelie" a dreptului international al drepturilor omului; Declaratia Universala a Drepturilor Omului(1948). A patra parte, cuprinde traducerea unei hotarari a Curtii Internationale a Justitiei intr-una din cauzele oarecum recente si extrem de relevante in domeniul protectiei internationale deoarece priveste interpretarea Conventiei privind Genocidul intr-un context generat de razboiul din Ucraina. Cauza poate fi parcursa si analizata in cadrul orelor de seminar, urmarindu-se nu doar transmiterea unor idei juridice catre studenti ci in specal chestiuni care tin de etica si fundamentele filozofice ale fenomenului drepturilor omului, astfel incat sa se implineasca rolul profesorilor in a forma "caractere" iar nu simple "bagaje informationale".
Autorii
Cuvant inainte
Protectia internationala a drepturilor omului poate fi descrisa doar daca se ia in considerare sistemul statelor, deoarece acesta ne ofera prima linie de aparare a drepturilor si se intrepatrunde intr‑o maniera foarte complexa cu sistemul organizatiilor internationale, respectiv cu procedurile acestora. Insasi notiunea de „protectie” trebuie reconsiderata in contextul drepturilor omului, in asa fel incat aceasta sa se extinda dincolo de intelesul conventional al jurisdictiilor si intelesul altor forme de aplicare a legii, ori al prevederilor corespunzatoare remediilor civile. Necesitatea reconsiderarii izvoraste din mai multe caracteristici ale fenomenului drepturilor omului, prin care se distinge de majoritatea domeniilor dreptului international. Dinamica acestui fenomen este influentata de stadiul actual de dezvoltare a tehnologiei si al marilor principii ale dreptului international, aici amintind in special principiul suveranitatii si egalitatii suverane a statelor, respectiv principiul cooperarii intre state.
Caracteristicile fenomenului drepturilor omului evidentiaza profunzimea efectelor drepturilor omului asupra culturii si structurii politice si sociale ale unui stat. In numeroase state autoritare si state aflate in curs de dezvoltare in care se desfasoara conflicte puternice, este mult mai eficace sa se inteleaga protectia drept unul dintre mijloacele de schimbare a curentelor politice, ideologice si culturale care se presupun ca stau la baza incalcarilor. Fara asemenea schimbari, chiar daca incalcarile drepturilor fundamentale pot fi intrerupte temporar, va persista riscul reaparitiei acestora.
In lumina acestor observatii, se poate constata ca – in special in afara cercului statelor cu democratii liberale unde asemenea drepturi sunt familiare si inradacinate iar inovatiile si consolidarea acestor drepturi sunt absorbite, in general, cu usurinta – numeroase drepturi civile si politice pot fi aparate doar intr‑o forma evolutiva, progresiva. Evaluarea eficientei tratatelor in domeniul drepturilor omului trebuie sa fie un proces continuu, care sa tina cont de extinderea domeniului dar si, pe termen lung, de posibilitatile care sunt generate de transformarile politice si culturale. In functie de sursa de la care provin, se pot ivi diferite puncte de vedere asupra acestei problematici privind apararea imediata sau progresiva a unor drepturi; asemenea surse pot fi: victime ale incalcarilor; avocati specializati in domeniul drepturilor omului; profesori, observatori critici ai fenomenului drepturilor omului. In special, atunci cand este vorba de drepturi culturale este necesara o actiune pe termen lung, altfel spus, o aparare progresiva, dar constanta. Din nefericire, uneori doar evenimente deosebite pot conduce la inlaturarea unor bariere culturale. Un exemplu trist il reprezinta situatia actuala a Ucrainei: in contextul in care singura sa cale spre o viitoare stabilitate postbelica, care va raspunde aspiratiilor majoritatii populatiei sale, este de a recunoaste concret drepturile unor minoritati situate pe teritoriul acesteia, presedintele Volodimir Zelenski si‑a aratat intentia de a crea instrumente juridice bilaterale cu tarile vecine Ucrainei in ceea ce priveste protectia minoritatilor nationale si a utilizarii limbilor nationale (Vulcan, 2023).
Problematica protectiei drepturilor omului are o simplitate inselatoare. Pare sa priveasca mai degraba normele internationale, organizatiile si fenomenele care au contribuit la protectia drepturilor omului, decat institutiile politice si juridice nationale care pot constitui si constituie prima linie de aparare impotriva incalcarilor (Rodley, 2018, pg. 788-789). Ceea ce trebuie adus in discutie in acest cadru, in legatura cu protectia, este sirul de presiuni aplicate de catre entitatile internationale sau de catre unul sau mai multe state impotriva statului culpabil – note diplomatice critice, rapoarte de investigatii, rezolutii cu caracter de recomandare; hotarari ale instantelor sau alte acte de solutionare a disputelor; amenintari de suspendare a comertului sau a ajutoarelor; boicotul si embargoul; interventiile militare – in cadrul efortului de a pune capat incalcarilor si de a creste nivelul de conformitate a actiunilor statului culpabil cu exigentele pretinse in domeniul drepturilor omului. Un exemplu de actualitate il reprezinta razboiul din Ucraina. Uniunea Europeana a impus o serie de sanctiuni asupra Rusiei pentru a slabi capacitatea acesteia de a finanta razboiul si pentru a genera cheltuieli economice si politice certe elitei politice de la Kremlin raspunzatoare pentru invazia Ucrainei. Masurile includ sanctiuni asupra unor persoane, sanctiuni economice, interdictii impuse media, masuri de presiune diplomatica, interdictii asupra relatiilor economice cu regiunile Donetsk si Luhansk. Ceea ce este insa esential pentru protectia drepturilor omului intr‑un context care este de o complexitate si sensibilitate extrema, consta in actiunile diferitelor organizatii, state si comunitati care s‑au mobilizat pentru a sprijini oamenii din regiunile afectate de razboi cu hrana, cu adapost ori de a le oferi consiliere de variate feluri(inclusiv juridica, cum ar fi efectuarea unei aplicatii pentru azil sau informatii legate de deplasarea in alte state etc.). Totodata, la fata locului isi desfasoara activitatea de documentare a unor crime de razboi sau alte crime internationale o serie de organizatii internationale sau institutii specializate ale Uniunii Europene, ale ONU (United Nations, 2023).
Aceste aspecte ofera un caracter mult mai complex problematicii. Ce presupune un sistem international de protectie? Intr‑o lume a drepturilor omului care afecteaza atat de sistemic viata statelor putem oare sa identificam cu claritate granita dintre institutiile si fenomenele internationale, pe de o parte si cele nationale, pe de alta parte? Cel putin in acele institutii internationale in care chiar acele state vizate sunt parti active, votand pentru participarea altor membri? Ar trebui ca incorporarea in dreptul intern si aplicarea unei norme internationale de catre un stat sa fie vazute ca niste chestiuni pure de drept intern? Sau sistemele de drept international si de drept intern prezinta atat de multe chestiuni comune si interconectari incat este necesar un studiu cu privire la intrepatrunderile dintre acestea si la complementaritatea lor? (Rodley, 2018)
Aspectul problematic al notiunii de protectie priveste intinderea sa. Am putea intelege nevoile specifice si provocarile fenomenului drepturilor omului daca am reduce protectia internationala a drepturilor la intelesul comun al protectiei: pastrarea conformitatii cu legea prin aplicarea acesteia, cu respectarea conditionalitatilor (in statele liberale) impuse de domnia legii? Ar trebui ca ideea protectiei drepturilor omului sa includa, spre exemplu, o analiza si o reconsiderare a conditiilor de baza si a pozitiilor traditionale in asa fel incat sa se ajunga la o mai mare acceptare a normelor privind drepturile omului? (Steiner, 2006)
Asemenea intrebari cu privire la dimensiunea internationala a drepturilor omului si a notiunii de protectie reprezinta ideile cheie ale acestui manual. Se va porni de la o cercetare mai mult formala si pozitivista. Sectiunea a II‑a a manualului, cuprinde un eseu referitor la rolul organizatiilor internationale cu competente de protectie a drepturilor omului; sectiunea a III‑a evidentiaza distinctia si intrepatrunderile dintre activitatile organizatiilor interguvernamentale si organizatiile internationale neguvernamentale; in sectiunea a IV‑a sunt descrise structura institutionala, puterile si functiile catorva dintre organizatiile si organele de baza in domeniul drepturilor omului, aratandu‑se legaturile acestora cu statele si evidentiindu‑se multitudinea de forme de protectie pe care acestea le ofera; in sectiunea a V‑a sunt prezentate trasaturile fenomenului drepturilor omului, care il disting de toate celelalte domenii ale dreptului international si cateva din problemele cheie care privesc protectia internationala.
In manual este descris sistemul universal al drepturilor omului – universal prin numarul membrilor sai si prin scopurile asumate – care este strans legat de Organizatia Natiunilor Unite. Acest sistem prezinta o foarte mare diversitate datorita participantilor sai globali care exprima identitati ideologice, culturale, politice si socio‑economice de o amploare mult mai mare decat cele trei sisteme regionale privind drepturile omului, din America, Africa si Europa. Aceasta diversitate genereaza probleme complexe ivite in cadrul activitatilor intreprinse pentru asigurarea unei protectii adecvate.
Majoritatea analizelor efectuate privesc drepturile civile si politice. Dat fiind importanta lor intrinseca si statutul de egalitate in categoria drepturilor economice, sociale si politice, acestea sunt tratate in mod egal in cadrul cursului.
Protectia internationala a drepturilor omului dobandeste o dimensiune noua datorita dezvoltarii tehnologiei, intrucat viteza de circulatie a informatiei si modul in care aceasta este receptata global sau regional poate sa conduca la transformarea unor mecanisme catalogate drept interne, prin prisma legislatiei, la mecanisme cu vocatie internationala din perspectiva consecintelor pe care le produc pentru a impiedica sau sanctiona incalcarile drepturilor omului.
Exemplificativ, putem aminti infiintarea de catre membrele trupei Pussy Riot a serviciului independent de stiri in Rusia, numit Mediazona, si a carui obiectiv principal este de a transmite informatii despre sistemul penitenciar din Rusia si despre incalcarile drepturilor omului savarsite de autoritatile de aplicare a legii (Mediazona, 2023). Pentru o sinteza a subiectelor acestei sectiuni a se vedea subiectele de la punctele 1‑6.
