Raspunderea internationala este un domeniu al dreptului international public, caracterizat prin o serie de tipologii si forme sanctionatorii care pot interveni ca urmare a incalcarii unei norme juridice. Acest domeniu, sub aspect stiintific, este caracterizat doar de analiza si proiectare, deoarece realitatea existenta in relatiile internationale nu permite o previzibilitate si precizie a sanctiunii care se va aplica pentru incalcarea unei reguli concrete. Cu toate acestea, cunoasterea regulilor principiale si a posibilelor sanctiuni este utila in practica relatiilor internationale deoarece permite adoptarea unor directii concrete de actiune intr‑un cadru specific.
Manualul se bazeaza in special pe lucrarile Comisiei de Drept International din cadrul Natiunilor Unite si pe manualele relevante in domeniu, manuale care cuprind referirile de baza in domeniul raspunderii internationale realizate de doctrinari recunoscuti.
Fiind un manual, s‑a preferat excluderea citarilor constante pentru a da simplitate si a permite asimilarea cu usurinta a notiunilor de catre studenti iar, in final, s‑a indicat bibliografia utilizata si pe care o consideram relevanta, deoarece in mare parte ne‑am ghidat dupa „doctrina celor mai prestigiosi si recunoscuti autori de drept international”.
Manualul reflecta in principal pozitia Comisiei Natiunilor Unite, avand ca raportor principal pe James Crawford, iar atunci cand am considerat necesara o adaugire, am efectuat‑o. De asemenea, am apreciat utila abordarea simpla dar practica a lui Anthony Aust asupra raspunderii statelor.
Manualul contine atat o parte de teorie, in sinteza, precum si intrebari de verificare a studentilor si, in cele din urma, reda o cauza relevanta din practica Curtii Internationale de Justitie, in domeniul raspunderii internationale. Ca urmare, il consider un mijloc util si necesar pentru o pregatire de baza temeinica in domeniul raspunderii internationale, putand fi util chiar si pentru verificarea cunostintelor de baza a candidatilor la posturi din sistemul public pentru care este necesara intelegerea relatiilor internationale.
Toate ideile din manual, provenind de la autori recunoscuti, au fost verificate personal de autor prin metoda dezbaterii si sistemului de procese simulate.
Am urmat un model englez de redare a unor termeni principali, precum Stat, Raspundere, International etc, de la caz la caz, deoarece apare mult mai ilustrativa ideea contextuala. Ca urmare, nu limba engleza este la originea acestui tipar ci pedagogia implicita a Manualului.
Legat de terminologie si de redactare este necesar initial sa fac anumite precizari. In cuprinsul lucrarii am utilizat adesea termeni apropiati, dar diferiti, pentru acelasi concept sau pentru aceeasi lucrare. Astfel, mai ales atunci cand vorbim de normele din domeniul raspunderii internationale a Statelor, am utilizat terminologii variate, dar cu o anumita logica. ARSIWA este acronimul pentru formularea acceptata universal a documentului intitulat „Articles on Responsibility of States for Internationally Wrongful Acts”. Acest document sta la baza actualului Manual. Traducerea in limba romana ridica anumite dificultati, deoarece nu exista un corespondent normativ lingvistic pentru fiecare dintre conceptele specifice. Ca urmare, acest document a fost tradus mot à mot: Articolele privind raspunderea Statelor pentru acte internationale ilicite. Evident, din motive de eficienta si simplificare, acest document apare in textul manualului fie denumit ARSIWA fie, pe scurt Articolele. Cu toate acestea, uneori, contextul impunea sa facem referire la lucrarile anterioare adoptarii de Adunarea Generala a Natiunilor Unite a documentului intitulat ARSIWA; in acest caz, documentul era sub forma de proiect si a fost elaborat de Comisia de Drept International. Ca urmare, acelasi document va fi intalnit in Manual, uneori, sub denumirea de Proiectul de Articole sau Proiectul Comisiei de Drept International. Asupra acestei terminologii singulare amintesc ca varietatea de formulari (ARSIWA, Proiectul Comisiei de Drept International, Articolele) este adaptat contextului in care apar, chiar daca reflecta continutul aceluiasi document.
Legat de redactarea Manualului, se impun cateva precizari. Principala documentare vine din limba engleza iar principala utilitate a acestuia va fi realizata intr‑un context care, deocamdata, se enunta cel mai adesea in limba engleza. Din acest motiv, ori de cate ori am considerat ca trebuie evidentiat un actor de drept international, in esenta „statul”, pentru a il evidentia am recurs la o strategie redactionala care nu corespunde gramaticii romanesti; astfel, chiar daca nu figura la inceputul frazei, propozitiei, am trecut „statul” cu majuscula initiala: „Statul”. De asemenea, referindu‑ma la ARSIWA am facut enunturile chiar in cadrul propozitiei, de genul „Articolele”, adica o prescurtare cu majuscula a formularii „Articolele privind raspunderea Statelor pentru acte internationale ilicite.”
O provocare a fost sa exprim in limba romana termeni a caror inteles se exprima exclusiv in limba engleza, limba care este cea mai uzitata in lucrarile Comisiei de Drept International. Aici, studentul trebuie sa evalueze cu mare atentie, caci altfel poate intelege doar la seminarii sau cursuri intelesul unor expresii. In special, formularea centrala „act international ilicit” este in contradictie cu formularile din doctrina uzuala a dreptului romanesc, deoarece include atat ceea ce se cunoaste sub denumirea de „acte” cat si sub denumirea de „fapte”. Este un specific aceasta terminologie, intalnita in dreptul international. Mai mult, in dreptul international, cand afirmam existenta unui „act” avem in vedere atat ipoteza unei actiuni cat si ipoteza unei inactiuni. Trecand la o alta poveste legata de terminologia din limba engleza, cred ca este important sa reamintesc de la inceput ca principalele lucrari accesibile noua sunt redactate in limba engleza, asa ca adaptarea conceptelor, redactate in limba engleza, la intelegerea studentilor din Romania, a necesitat o evaluare constanta si o adaptare constanta, care are ca reflexe, in cadrul Manualului, anumite diversificari. Astfel, cu titlu de exemplu, amintesc aici conceptul „Compensation” din limba engleza al carui corespondent in limba romana poate sa difere si sa induca confuzie: despagubire sau compensatie? Este acelasi lucru? Am utilizat adesea terminologia de baza in forme variate, chiar daca are acelasi sens, pentru a obisnui studentul cu aceasta situatie care cuprinde un singur inteles. Iata un alt exemplu: „reparatie” sau „reparare”? Depinde de context, dar intelesul este identic. Cea mai importanta mentiune legata de limbajul utilizat este aceea privind termenul „imputabilitate”; in acest caz, acesta apare constant mentionat ca atare, insa in limba romana ar fi fost mult mai usor de inteles daca s‑ar fi utilizat termenul „atribuibil”. Am preferat sa raman pe linia lingvistica autentica, dar studentul care citeste manualul trebuie sa se gandeasca la acel inteles al termenului „imputabilitate”, acela de a se atribui unei entitati o anumita conduita.
Nu ma abtin in a afirma ca am fost parte a unui cerc studentesc denumit ius iuventutis, care a elaborat enorm de mult fara a‑si titulariza dreptul de proprietate intelectuala, in special fiind public printr‑un blog al cercului. Materialele blogului ne apartin si reflecta activitatea cercului studentesc. Daca cineva doreste sa inteleaga mai mult, in limba romana, in legatura cu dreptul international, ii recomand sa studieze materiale ale acestui blog.
In cele din urma, este important de stiut ca timp de peste 18 ani am pregatit studentii de la universitatea unde imi desfasor activitatea dupa conceptia acestui Manual, verificand si reverificand fiecare fraza si fiecare concept, chiar daca acestea sunt in majoritate afirmate in doctrina de specialitate si sunt extrem de bine precizate in Comentariile asupra Proiectului de articole privind raspunderea internationala a statelor.
Am cuprins in finalul manualului, asemanator precum Manualului de dreptul tratatelor, o cauza a Curtii Internationale de Justitie, anume Costa Rica impotriva Nicaragua - doar cauza referitoare la reparatii. Am considerat ca este de departe cea mai relevanta in domeniul raspunderii, pentru ca ilustreaza atat conceptele de drept international general al raspunderii internationale dar si conceptele progresive, ilustrate extrem de stilat in opiniile separate, concordante sau dizidente, la hotararea finala. In plus, este prima hotarare de atribuire a raspunderii pentru incalcarea dreptului mediului. Lectura acesteia o recomand cu mare caldura.
„Manualul pune in discutie o problematica delicata, care pana in prezent este transata, insa se va reitera in viitor: se poate impune unui Stat o sanctiune care sa semnifice ideea unei pedepse pentru incalcarea dreptului international? Sau sa fie impusa acea sanctiune, doar pentru a se da un exemplu, in societatea internationala a statelor, astfel incat cei tentati sa comita in viitor un act asemanator sa aiba o retinere?” Deocamdata dreptul international general exclude ideea sanctiunilor punitive sau de model, insa aceasta idee apare tot mai frecvent in abordarile teoretice si diplomatice internationale.
