Succesiunea in timp a legilor penale desemneaza un fenomen juridico-penal de o importanta teoretica crescanda, dar si cu multiple consecinte practice. Dovada o reprezinta dificultatile de a distinge intre ipotezele de dezincriminare (art. 4 C.pen. in vigoare) si situatiile de aplicare a principiului lex mitior [art. 5, art. 6 si, eventual, art. 7 alin. (1) C.pen. in vigoare].Lucrarea cuprinde o sistematizare a teoriilor si a criteriilor utilizate pentru a desprinde existenta succesiunii in timp de legi penale, dar si a metodelor si criteriilor pentru a asigura incidenta principiului aplicarii legii penale mai favorabile.Lucrarea ofera o perspectiva actuala a dreptului penal intertemporal intr-un registru consistent de drept comparat, cu o atentie deosebita acordata legislatiei, doctrinei si jurisprudentei italiene, unde notiunea de lege penala mai favorabila este ilustrata de numeroase lucrari, mai vechi sau mai noi.Timpul se regaseste in fizionomia foarte multor concepte si categorii ale dreptului penal: el da consistenta prescriptiei sau consumarii prelungite a infractiunii continue permanente ori continuate. Daca interventiile interpretative ale judecatorului penduleaza inevitabil intre abstract si concret, „spirala” timpului in coordonatele succesiune-durata ne arata ca legile penale traiesc limitat, iar „momentul stafetei” dintre legi, in care continuitatea se transforma in discontinuitate, nu este intotdeauna usor de surprins, intrucat, de fapt, nu exista un singur moment.Autorul
PREMISE
CAPITOLUL I. SUCCESIUNEA IN TIMP DE LEGI PENALE
1.1. Notiunea de „lege penala”. Principiul legalitatii
1.2. Distinctia dintre intertemporal si tranzitoriu
1.3. Notiunea de „succesiune de legi penale”
1.4. Ordonantele de urgenta ale Guvernului si aplicarea legii penale mai favorabile
1.5. Notiunea de „norma jurisprudentiala”
1.6. Concluzii
CAPITOLUL AL II‑LEA. TEORII CU PRIVIRE LA SUCCESIUNEA IN TIMP DE LEGI PENALE
2.1. Introducere in teoriile succesiunii in timp de legi penale
2.2. Notiunea de „retroactivitate” in dreptul penal
2.3. Principiul neretroactivitatii legii penale
2.4. Teoria faptului concret
2.5. Teoriile continuitatii ilicitului
2.6. Teoriile continuitatii normativ‑tipice
2.7. Teoria deplinei cuprinderi si teoria raporturilor structurale
2.8. Succesiunea in timp a normelor penale incomplete
2.9. Concluzii
CAPITOLUL AL III‑LEA. PRINCIPIUL APLICARII LEGII PENALE MAI FAVORABILE IN DREPTUL PENAL ROMAN
3.1. Legea penala mai favorabila in Codul penal „Alexandru Ioan Cuza” (perioada 1865‑1936)
3.2. Legea penala mai favorabila in Codul penal „Carol al II‑lea” (perioada 1936‑1968)
3.3. Legea penala mai favorabila in Codul penal de la 1969 (perioada 1969‑2014)
3.4. Legea penala mai favorabila in Codul penal in vigoare
3.5. Concluzii
CAPITOLUL AL IV‑LEA. DETERMINAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE
4.1. Utilitatea analizei de drept comparat
4.2. Geneza juridico‑penala a principiului aplicarii legii penale mai favorabile
4.3. Criteriul de referinta temporala tempus commissi delicti
4.4. Metodele de determinare a legii penale mai favorabile
4.5. Particularitatile aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile in cazul condamnarilor definitive
4.6. Legea penala mai favorabila in cazul concursului de infractiuni
4.7. Legea penala mai favorabila in cazul liberarii conditionate
CAPITOLUL AL V‑LEA. EVOLUTIA JURISPRUDENTEI EUROPENE IN MATERIA LEGII PENALE MAI FAVORABILE
5.1. Curtea Europeana a Drepturilor Omului si impactul interpretarii evolutive asupra legii penale mai favorabile
5.2. Europenismul judiciar ca metoda de aplicare a dreptului penal
5.3. Cauza Dragotoniu si Militaru‑Pidhorni contra Romaniei (2007)
5.4. Cauza Scoppola contra Italiei, Marea Camera (2009)
5.5. Cauza Del Rio Prada contra Spaniei (2012)
5.6. Cauza Del Rio Prada contra Spaniei, Marea Camera (2013)
5.7. Cauza Gouarré Patte contra Andorra (2016)
5.8. Cauza Koprivnikar contra Sloveniei (2017)
5.9. Concluzii
CAPITOLUL AL VI‑LEA. PRINCIPIUL APLICARII LEGII PENALE MAI FAVORABILE IN ALTE MATERII DECAT INFRACTIUNI SI PEDEPSE
6.1. Principiul aplicarii legii penale mai favorabile in cazul dispozitiilor procesual penale materiale
6.2. Principiul aplicarii legii penale mai favorabile in domeniul masurilor educative
6.3. Principiul aplicarii legii penale mai favorabile in domeniul masurilor de siguranta
CAPITOLUL AL VII‑LEA. CONCLUZII FINALE
INDICE
