Drept administrativ. Curs universitar. Vol. II. Dreptul administrativ al bunurilor

ISBN/ISSN: 978-606-522-667-8
Editura: Hamangiu
versiunea tiparita
45,00 ron
Aceasta carte nu mai este pe stoc si nu mai poate fi comandata
versiunea digitala

Administratia pusa fata in fata cu bunurile. Ale sale indeosebi, dar si ale particularilor. Se desprinde, oare, o conduita principiala si coerenta din analiza actiunilor sale? La aceasta intrebare isi propune sa raspunda lucrarea de fata.

Mai intai, administratia trebuie sa puna in valoare bunurile afectate unei utilitati publice: o regula simpla si arhicunoscuta ne spune ca totalitatea acestor bunuri, domeniul public, este inalienabil. Din pacate, adeseori administratia gaseste modalitati (adesea ilicite) de a le scoate de sub protectia regimului domenial si de a le instraina. Uneori, chiar legiuitorul ii da o mana de ajutor in acest sens.

Apoi, administratia trebuie sa rezolve problema bunurilor sale proprietate „privata”. O alta regula simpla ne spune ca acestea sunt guvernate de dreptul comun. Dar cum ar putea, bunaoara, un prefect sa isi instraineze sediul – cladirea Prefecturii – construit din resurse extrabugetare? Un asemenea imobil pare mai degraba inalienabil, cel putin in fapt. Dar atunci, de ce nu apartine proprietatii publice?

In fine, administratia, in dezvoltarea proiectelor sale, se loveste adesea de bunurile particularilor, care ii sunt necesare. Recurge la expropriere, care se deruleaza fie prea lent, fie prea repede. De cele mai multe ori, particularii se simt lezati prin abuzurile administratiei si se adreseaza justitiei, dar, in acest rastimp, nici interesul public nu se simte prea bine, caci lucrarile de utilitate publica treneaza sau chiar stagneaza.

Se poate, deci, caracteriza activitatea administratiei legata de bunuri ca fiind coerenta si consecventa? Din pacate, raspunsul nu poate fi decat negativ. Cel putin in prezent.

Autorul

detalii
Alti clienti au cumparat si
WhatsApp Phone