Lucrarea de fata se prezinta ca un studiu pragmatic destinat unei institutii de relativa noutate in legislatia procesuala penala romana: renuntarea la urmarirea penala.
Valorificand o jurisprudenta bogata in materie, autorul prezinta solutii deja cristalizate asupra unora dintre problemele pe care institutia le-a ridicat in practica, dar furnizeaza si modalitati de abordare a unor aspecte controversate, propunand, totodata, completari ale legislatiei pentru diverse ipoteze neacoperite de reglementarea actuala.
Cartea Renuntarea la urmarirea penala prezinta importanta pentru practicieni mai ales datorita numarului ridicat de solutii de renuntare la urmarirea penala care ocupa agenda organelor judiciare penale.
Dr. Radu SLAVOIU este lector universitar la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicolae Titulescu” din Bucuresti si avocat.
§1. Urmarirea penala sa fi fost inceputa in cauza§2. Fapta sa constituie infractiune si tragerea la raspundere penala sa nu fie impiedicata§3. Gravitatea infractiunii 3.1. Renuntarea la urmarirea penala este admisibila numai in cazul infractiunilor pentru care pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau inchisoarea de cel mult 7 ani 3.2. Infractiunea ce formeaza obiectul cauzei sa nu fi avut ca urmare moartea victimei§4. Lipsa interesului public in urmarirea faptei 4.1. Continutul faptei 4.2. Imprejurarile concrete de savarsire 4.3. Modul si mijloacele de savarsire 4.4. Scopul urmarit 4.5. Urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii 4.6. Eforturile organelor de urmarire penala necesare pentru desfasurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei si la timpul scurs de la data comiterii ei 4.7. Atitudinea procesuala a persoanei vatamate 4.8. Disproportia vadita intre cheltuielile pe care le-ar implica desfasurarea procesului penal si gravitatea urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii 4.9. Persoana suspectului/inculpatului si conduita sa anterior savarsirii infractiunii 4.10. Atitudinea suspectului/inculpatului dupa savarsirea infractiunii§5. Inexistenta unei renuntari anterioare in aceeasi cauza§6. Actele de urmarire penala sa fie suficiente pentru a se aprecia asupra lipsei interesului public
§1. Momentul procesual in care se poate dispune renuntarea la urmarirea penala§2. Dispozitia de renuntare la urmarirea penala§3. Obligatiile asociate solutiei 3.1. Continutul obligatiilor 3.2. Conditia consultarii suspectului/inculpatului 3.3. Termenul de executare a obligatiilor§4. Chestiuni adiacente renuntarii la urmarirea penala 4.1. Incetarea de drept a masurilor preventive 4.2. Ridicarea sau mentinerea masurilor asiguratorii 4.3. Restituirea bunurilor ridicate sau a cautiunii 4.4. Sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare a masurii de siguranta a confiscarii speciale 4.5. Sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de desfiintare totala sau partiala a unui inscris 4.6. Sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare ori, dupa caz, de confirmare, inlocuire sau incetare a masurii de siguranta a obligarii la tratament medical sau a internarii medicale 4.7. Cheltuielile judiciare§5. Procedura interna de verificare§6. Verificarea solutiei de catre judecatorul de camera preliminara 6.1. Competenta si procedura 6.2. Incidente procedurale neacoperite de reglementarea actuala§7. Solutiile pe care le poate pronunta judecatorul de camera preliminara 7.1. Infirmarea renuntarii la urmarirea penala 7.2. Confirmarea renuntarii la urmarirea penala§8. Punerea in executare a incheierii judecatorului de camera preliminara 8.1. Aspecte comune 8.2. Executarea obligatiilor de catre suspect sau inculpat 8.3. Sanctiunea neindeplinirii obligatiilor§9. Caracterul definitiv al incheierii judecatorului de camera preliminara 9.1. Autoritatea de lucru judecat a incheierii judecatorului de camera preliminara 9.2. Posibilitatea exercitarii cailor extraordinare de atac impotriva incheierii judecatorului de camera preliminara