Volumul II al Tratatului de procedura penala apare la distanta de 5 ani (2012) fata de primul volum (2007), rastimp in care, chiar daca legislatia interna nu a acumulat modificari semnificative in plan organic, publicul a acumulat totusi multiple asteptari de la scena justitiei penale, iar jurisdictiile romane au incercat sa furnizeze un act creator de compozitie, generand jurisprudenta intr-un spirit cat mai apropiat de valorile europene. Desi in acest interval au aparut Codurile penal (Legea nr. 286/2009) si de procedura penala (Legea nr. 135/2010), amanarea intrarii lor in vigoare a reprezentat o provocare inclusiv pentru teoreticienii care au stat in cumpana intre a-si optimiza lucrarile deja scrise ori a astepta activarea normei penale si procesuale pentru a putea elabora noi lucrari de specialitate.
In acest context al incertitudinii, lucrarea domnului profesor dr. Gheorghita Mateut reprezinta un reper de stabilitate si continuitate, capitolelor acestui volum secund al Tratatului (cu referire la probe si mijloace de proba, masurile procesuale, actele de procedura comune) fiindu-le asigurata atat valoarea indubitabila in contextul juridic actual, dar si potentialul de a-si pastra valabilitatea in contextul legislativ ce se prefigureaza pentru viitor, intrucat intregul volum urmareste busola unor elemente imuabile, dintre care amintim: Conventia europeana a drepturilor omului si libertatilor fundamentale, care, din 1950 pana in zilele noastre, reprezinta conturul fluid in interiorul caruia se exerseaza si se maturizeaza gandirea juridica interna; jurisprudenta la zi a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care va continua sa ghideze si sa aiba autoritate de lucru interpretat inclusiv pentru viitoarea jurisprudenta interna; arhitectura procesului penal roman a carui natura mixta (de inspiratie inchizitoriala si acuzatoriala) va ramane neatinsa de viitorul context legislativ, chiar daca, in spirit evolutiv, i se vor adauga, echilibra ori reactiva anumite elemente ori accente.
De asemenea, acest interval de 5 ani interpus intre primul si al doilea volum al Tratatului de procedura penala reprezinta pentru autor un exercitiu asiduu de respectare a ancorei si de definire a claritatii intr-o practica nu intotdeauna clara ori unitara a jurisdictiilor interne, de promovare si valorificare in practica a principiilor europene de justitie penala, precum si de reflectare ulterioara in teorii rezolutive originale a spetelor dificile si complexe cu care s-a intalnit in activitatea sa de practician de peste doua decenii. Concomitent, cei 5 ani de germinatie a volumului II al Tratatului au insemnat transformarea autorului dintr-o personalitate marcanta a lumii universitare si stiintifice intr-un personaj public, mediatizat prin prisma proceselor complexe si de notorietate in care a fost implicat ca avocat.
Astfel, modalitatea unica si inconfundabila prin care domnul profesor dr. Gheorghita Mateut parcurge drumul de la norma la speta, in cuprinsul celui de-al doilea volum al Tratatului, releva importanta agregarii dintre teorie si practica, reprezentand pentru cititori un exercitiu de rafinament al gandirii juridice, de rigurozitate epistemologica, de placere a cunoasterii, dar mai ales de curaj al descoperirilor subtile.
