Evolutia continua a tehnicii va ridica noi si noi provocari in fata juristilor, obisnuiti sa aiba ca obiect al activitatii lor norme clare si stabile ale dreptului, ceea ce nu este cazul in materia platilor electronice. Lucrarea dezvolta si sustine teoria minimei reglementari tocmai datorita necesitatii de a nu ingradi dezvoltarea unui domeniu extrem de inovativ, respectiv de a nu crea norme ce devin in scurt timp caduce, scopul declarat fiind protejarea profesionistilor de instrumente juridice inutilizabile ca urmare a evolutiei rapide a noilor tehnologii.
Monografia Plata electronica reprezinta teza de doctorat a autorului si a fost sustinuta la Facultatea de Drept a Universitatii ”Babes-Bolyai”, fiind apreciata cu calificativul ”magna cum laude”.
Cuvant inainte
O buna perioada de timp dupa cel de-al doilea razboi mondial, platile automatizate, iar apoi informatizate, au reprezentat doar o optimizare a serviciilor bancare, destinate profesionistilor avizati ai domeniului. Sfarsitul mileniului doi al timpurilor noastre a adus cu el si generalizarea informatizarii platilor, avand drept consecinta imediata deschiderea catre publicul larg a unei piete globale accesibile instant. Astfel, initial, problemele de reglementare au fost preponderent de natura interna, la nivel bancar, insa au devenit ulterior un fenomen global, in urma permiterii accesului la serviciile de plati informatizate a altor utilizatori, companii sau persoane fizice – consumatori finali. Ecuatia generata de acest fenomen economic, complicata de dezvoltarea tehnologica continua, este, din punct de vedere legislativ, in permanenta rezolvare, modificarile tehnologice fiind cu greu urmate de normele legale.
Activitatea de reglementare a activitatilor de plati informatizate, intr-o perioada timpurie a tehnologizarii economiei financiare, respectiv, de plati informatice sau electronice, astazi, este extrem de discutata, atat datorita terminologiei specifice, cat, mai ales, diferitelor modele de abordare, american sau european. Sistemul american, mai liberal si bazat pe principiul neutralitatii tehnologice, permite un nivel de autoreglementare suficient pentru a incuraja inovatia si imbunatatirea tehnologiei utilizate, in timp ce legislatia europeana este mult mai stricta in ce priveste posibilitatile actorilor de a-si stabili autonom limitele jocului, desi sustine aplicarea aceluiasi principiu. Cu titlu de exemplu, putem face referire aici la modalitatea de identificare a persoanei in mediul electronic, necesara in tehnologia semnaturii electronice: in cazul europenilor aceasta se reduce doar la utilizarea codurilor criptografice, in timp ce, pe continentul american, este permisa si identificarea biometrica, cel putin la fel de sigura.
Legislatia romaneasca in domeniu este creata prin preluarea tale-quale a reglementarilor existente la nivelul Uniunii Europene, lipsind o corelare necesara atat cu normele legale generale, cat si cu normele specifice unor domenii precum cel fiscal sau penal. Acest fenomen se datoreaza si tratarii neunitare la nivelul doctrinei juridice a aspectelor legale ale platilor electronice, existentei unor intelesuri diferite pentru aceiasi termeni utilizati in context juridic si, nu in ultimul rand, timiditatii manifestate de juristi fata de apropierea de tehnica informatica si comunicationala.
Obiectivul general al lucrarii a fost stabilit pornind de la aceste aspecte juridice, astfel incat sa poata raspunde intr-un mod cat mai corect la intrebarea „ce sunt platile electronice si cum trebuie ele reglementate?”.
Obiectivele specifice care ne conduc la atingerea obiectivului general au fost identificate dupa cum urmeaza:
1) Plata si instrumentele de plata:
- definirea mediului electronic drept premisa a existentei platilor electronice;
- stabilirea cadrului juridic general al platii, definirea acestei notiuni ca mijloc de stingere a obligatiilor, definirea transferului electronic de fonduri si a principiului libertatii platilor;
- clasificarea mijloacelor si a instrumentelor de plata si analizarea acestora raportat la mediul electronic;
2) Infrastructura si sistemele de plati:
- analizarea semnaturii si a inscrisului realizate pe cale electronica, elemente tehnice fara de care platile electronice nu s-ar putea realiza;
- analizarea sistemelor de plata utilizate pe plan intern si international, precum si a relatiilor dintre acestea si utilizatorii lor, furnizori de servicii de plata electronica sau beneficiari;
3) Raspunderea juridica in materia platilor electronice:
- identificarea mecanismelor raspunderii juridice a actorilor din domeniul serviciilor de plati electronice, dintr-o tripla perspectiva: civila, administrativa si penala.
Conceptul de plati electronice este relativ nou, atat la nivel mondial, unde a fost definit in ultimii cincizeci de ani, cat mai ales in Romania, unde a aparut acum doisprezece ani. Abordarea este necesar sa se realizeze multidisciplinar, pornind de la o realitate economica si tehnica ce impune cercetarea unor surse bibliografice diverse, atat interne, cat mai ales din tari cu o mai bogata experienta in domeniu. Multidisciplinaritatea conceptului de plati electronice presupune nu doar aprofundarea materiei obligatiilor civile, ci si consultarea doctrinei specifice din dreptul bancar, informatic, penal, administrativ sau fiscal. Inexistenta unor frontiere in cazul mediului electronic ridica probleme specifice dreptului international, atat public, cat si privat.
Pe de alta parte, intreaga documentare trebuie sa aiba in vedere legislatia interna, chiar in conditiile in care aceasta este implementarea reglementarilor europene sau internationale in domeniu, pentru a identifica erorile inerente stabilirii unor reguli simple si clare intr-un domeniu greu reglementabil.
Daca putem afla relativ simplu ce sunt platile electronice, ne este mult mai greu sa aflam cum ar trebui ele reglementate, avand in vedere toate premisele problemei date. Consideram, insa, ca aplicarea, ca piatra de temelie, a principiului neutralitatii tehnologice in demersul nostru de cercetare, ne va conduce la un rezultat corect si asteptat, acela de a putea realiza anumite propuneri de lege ferenda, care sa incerce sa limpezeasca reglementarea actuala.
